Vikingii din Norvegia erau mult mai susceptibili la o avea parte de o moarte violentă și de a purta semne de violență letală decât cei din Danemarca, probabil pentru că societatea din Norvegia era mai puțin stratificată și centralizată.
O nouă analiză despre vikingii din Danemarca și Norvegia
Persoanele din epoca vikingă care locuiau în ceea ce este astăzi Norvegia erau mult mai predispuse la a fi ucise prin violență decât persoanele din epoca vikingă care locuiau în Danemarca, arată o nouă analiză.
Descoperirile au fost surprinzătoare pentru echipa de cercetare, deoarece „ratele de violență în Norvegia și Danemarca din epoca vikingă au fost mult timp considerate asemănătoare”, au declarat cercetătorii într-o declarație, potrivit Live Science.
Pentru studiu, echipa a comparat două grupuri de schelete din Epoca Vikingilor: 30 găsite în Norvegia și 82 găsite în Danemarca. Ei au constatat că „11 dintre cei 30 de indivizi norvegieni studiați, sau 37 [%], au suferit o moarte violentă, toți fiind atacați cu arme albe și/sau ascuțite”, a scris echipa într-un studiu publicat în numărul din septembrie al Journal of Anthropological Archaeology.
În Danemarca, în schimb, doar șase indivizi – sau aproximativ 7% – dintre oameni au avut un sfârșit violent, iar mulți dintre aceștia au fost executați prin spânzurare sau decapitare.
Pentru a investiga de ce mai mulți oameni din epoca vikingă din Norvegia au suferit morți violente, echipa a analizat mai atent înregistrările arheologice și istorice din acea perioadă din Norvegia și Danemarca.
Scheletele din Norvegia provin din întreaga țară, deși nu există exemple din părțile cele mai nordice ale țării
Multe dintre scheletele din Danemarca provin din părțile estice sau centrale ale țării, iar datarea scheletelor variază între secolele VI și XI. Deși perioada exactă a erei vikinge este dezbătută de cercetători, aceasta este adesea datată în jurul anilor 800-1050, astfel încât unele dintre scheletele utilizate în studiu sunt anterioare erei vikinge.
Documentele istorice și arheologice indică faptul că vikingii care au fost uciși în raiduri au fost îngropați în teritoriile pe care le-au atacat și nu au fost aduși acasă, ceea ce înseamnă că scheletele din aceste colecții nu au fost probabil ucise în raiduri în afara țării, ci mai degrabă au fost ucise în zonele lor natale.
Echipa a constatat că vikingii din Norvegia erau mult mai susceptibili de a fi îngropați cu arme, comparativ cu vikingii din Danemarca:
„O caracteristică notabilă în Norvegia a fost prezența armelor, în special a săbiilor, alături de schelete în morminte”, au afirmat cercetătorii în declarație. „Studiul a identificat peste 3 000 de săbii din epoca târzie a fierului și din perioada vikingă în Norvegia, față de doar câteva zeci în Danemarca. Aceste descoperiri sugerează că armele au jucat un rol semnificativ în identitatea și statutul social al vikingilor norvegieni – subliniind și mai mult legătura acestei culturi cu violența.”
Echipa a remarcat, de asemenea, că în timpul epocii vikinge, guvernul din ceea ce este acum Danemarca (o zonă numită uneori Danmǫrk de către vikingi) pare să fi fost mai centralizat decât în Norvegia.
Fortificațiile din epoca vikingă din Danemarca erau mai mari și mai elaborate decât cele din Norvegia
Acest lucru sugerează că autoritățile au reunit mai mulți oameni și resurse pentru a le construi decât puteau face autoritățile din Norvegia.
În plus, cercetătorii au examinat pietrele runice care conțin inscripții din Norvegia și Danemarca. Ei au constatat că pietrele runice din Danemarca prezintă mai multe dovezi ale ierarhiei sociale, cum ar fi utilizarea titlurilor:
„Utilizarea mai frecventă a diferitelor ranguri sau chiar a titlului de „rege” indică o societate mai stratificată, în care astfel de cuvinte erau considerate necesare a fi utilizate”, au scris cercetătorii în articolul din revistă.
Este posibil ca guvernul mai centralizat din Danemarca să fi avut mai mult succes în limitarea violenței, a propus echipa, și poate că violența care a avut loc a constat adesea în execuții efectuate de autorități.
Deși scheletele au fost extrase din colecții din Norvegia și Danemarca și au fost datate în cea mai mare parte în secolele IX și X, este dificil de știut dacă acestea reflectă cu adevărat populațiile din care provin, au remarcat autorii studiului. Și, deși acestea reprezintă unele dintre cele mai mari colecții de oase din Epoca Vikingilor, dimensiunea eșantionului este încă relativ mică, limitând concluziile posibile.
