Iată comentariul lui Rihard Kay pe marginea cărții The Windsor Diaries, despre care am scris AICI:
Ocazional, apare ceva neașteptat la ea. Un astfel de moment a fost atins prin serializarea în Daily Mail săptămâna aceasta a The Windsor Diaries, o perspectivă convingătoare și revelatoare asupra vieții de adolescentă a prințesei Elisabeta de atunci și a surorii sale, prințesa Margareta.
Jurnalele – scrise de cea mai apropiată prietenă din copilărie a surorilor, Alathea Fitzalan Howard – oferă un profil fascinant al tinerei destinate să poarte coroana, precum și valorile care au format-o și pe care le urmează încă.
Acestea nu sunt doar standarde de comportament, ci principii de integritate și decență care au guvernat viața ei. Și la baza tuturor, este importanța familiei.
Cât de perspicace era ca martor tânăra de atunci Alathea, o rudă a ducelui de Norfolk, care era cu trei ani mai în vârstă decât fata pe care o cunoștea sub numele de Lilibet.
După o zi „fericită” de vară din 1942 petrecută cu cele două prințese și părinții lor, regele George al VI-lea și regina Elisabeta (mai târziu regina mamă), ea scrie cu invidie despre „patru persoane care înseamnă totul unul pentru celălalt, ale căror vieți formează un singur spirit întreg, independent de ajutorul tuturor celor din afară, sau chiar al apropiaților”.
Într-o altă parte, ea observă că surorile regale, „sunt mai fericite singure cu părinții lor decât cu oricine altcineva de pe pământ”.
Acesta a fost șablonul pentru viața Elisabetei, atât ca suveran, cât și ca mamă. Pentru cineva ale cărui experiențe de viață au fost, în multe privințe, la fel de restrânse ca și prințesele, judecățile lui Alathea cu privire la caracterul viitoarei regine sunt remarcabile.
