„Let 1777 (7286) în 1 a lui Octomvrie de când au venit un capigi-bașa cu poruncă di la Poartă di au mazilit pre Grigori Vodă Ghica și la trii ciasuri și jumătate di noapte l-au tăet la casele din Beilic, o vai de dânsul cum l-au omorât și ce fel de moarte au murit săracul -și pi Doamna lui și beizadelile i-au luat și i-au dus la Țarigrad – o vai de dânșii…”.
Ion Nistor, în lucrarea sa „Istoria Bucovinei”, reproduce însemnările unui corespondent din Istanbul, datate la 19 noiembrie 1777, privind cauza asasinării domnitorului Moldovei din ordinul sultanului „…districtul Bucovinei a fost principala cauză a asasinării principelui Ghica.
Acest domn nu voia cu nici un preț să consimtă la cesiunea Bucovinei în favoarea Austriei. Precum se vede el se comporta ca un suveran independent”.
Născut în 1724, Grigore al III-lea Ghica, sau Grigore al III-lea Alexandru a fost domn al Moldovei de două ori: 18 martie 1764 – 23 ianuarie 1767 și septembrie 1774 – 1 octombrie 1777 și al Țării Românești: 17 octombrie 1768 – 5 noiembrie 1769.
Ca domn se arată dușman Austriei și prieten Rusiei, iar intrigile îl ajută mult în politica dusă față de turci.
Pe plan intern a regularizat strângerea birurilor și a pus capăt abuzurilor. A înființat o fabrică de postav la Chipirești, lângă Jijia și a zidit lângă Mitropolie o școală ca urmare a reorganizării învățământului, gândită de el. Prin măsurile luate, a reușit să aducă țara la o relativă bunăstare.
Prizonier la ruși
Înlocuit cu Grigore Callimachi în 1767, câștigă tronul Țării Românești, de unde, cu ocazia ocupării Principatelor de către ruși, se lasă luat prizonier și dus în Rusia.
Tronul Moldovei îl recâștigă după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi în 1774.
Este înscăunat ca domn în septembrie 1774, dar firmanul de numire sosește la Iași la 9 octombrie 1774.
Austria s-a înțeles în secret cu Rusia și în 1775 obține de la Poartă nord-vestul Moldovei pe care avea s-o denumească „Bucovina”, cu toate că domnitorul și boierii au protestat vehement.
Astfel, vechile ținuturi românești, Cernăuți, Storojineț, în mare măsură Suceava cu Putna lui Ștefan cel Mare și salba de mănăstiri înglobate în topicul Bucovina au fost anexate de către Austria.
Într-o „depeșă” către Poartă Ghica Vodă scria:
„Partea ocupată a Moldovei [Bucovina] întrece în îmbelșugare și valoare toată celaltă parte a țării”.
Deoarece a protestat împotriva pierderii acestui teritoriu, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture.
Capcana capugiului
Aceștia au trimis un capugiu Ahmed Cara Hisarli-aga, la curtea lui Grigore, cu porunca de a-i comunica mazilirea și de a-l aduce viu sau mort la Istanbul.
Acesta l-a ucis la 12 octombrie 1777, spre indignarea opiniei publice europene.
Capugiul, ajuns la Iași, a întins domnitorului o cursă: s-a prefăcut bolnav și l-a invitat la hanul din Beilic, unde erau găzduiți dregătorii turci, în trecere prin capitala Moldovei, să-i citească firmanul împărătesc.
Domnitorul, imprudent, nu și-a luat cu el decât pe șeful gărzii, tufecci-bașa, cu doi copii de casă, trei boiernași și un vtori cămăraș [vtori= al doilea; cămăraș= boier care avea grija camerei lui vodă, șambelan].
Când a pătruns în camera capugiului, domnitorul văzându-se înconjurat de turci înarmați, și-a dat seama de primejdie.
Era însă prea târziu.
Capugiul a cerut tabac și, întinzându-i tabachera, a făcut totodată semn haznatarului să-l lovească cu hangerul.
Apoi, turcii îl decapitează și, coborându-i corpul pe fereastră, îl îngroapă în fundul grădinii.
Scena asasinatului este descrisă astfel de Anastasie Iordache în „Principii Ghica. O familie domnitoare din istoria României”:
„I s-a servit cafea și, când s-a aplecat să ia ceașca, la un semn al emisarului turc, garda turcească a tăiat capul domnitorului și i-a aruncat trupul pe fereastră.
Și astfel, murea în încleștare cu asasinii săi Grigore al III-lea al Moldovei, la 1 octombrie 1777 (stil vechi), capul său fiind dus la Istanbul, trupul fiindu-i înmormîntat la mănăstirea Sf. Spiridon din Iași.
În timpul cât a fost domnitor s-a confruntat și cu opoziția unor mari boieri din Moldova care insistau asupra măririi numărului zilelor de boieresc până la 36.
Boieresc= obligație a țăranilor de a munci în folosul boierului, în schimbul unui lot de pământ, dat în folosință.
Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iași, sub piatra a cărei inscripție (în grecește) amintește că:
„Această piatră frumos sculptată ascunde trupul aceluia care a fost din neamul strălucit al Ghiculeștilor, al lui Grigorie renumitul domn al dacilor, cel înveșmântat în evlavie și coborâtor din mari strămoși fiind răpit de moarte înainte de vreme iar acum locuiește în lăcașurile cerului”.
