Valery Legasov, fizicianul care s-a sinucis după ce a investigat incidentul de la Cernobîl
Valery Legasov a fost un susținător al transparenței între concluziile comisiei și publicul larg, în ciuda eforturilor guvernului Uniunii Sovietice de a minimiza dezastrul. Mulți îl consideră singura figură rațională implicată în consecințele catastrofei deoarece acesta a fost cel care a lansat remediile rapide pentru efectele pe termen lung ale catastrofei de la Cernobîl.
Din păcate, Legasov s-a sinucis doi ani mai târziu, la doar o zi după cea de-a doua comemorare de la producerea exploziei. El a lăsat în urmă o multitudine de notițe și casete în care își exprima dezamăgirea față de guvernul său.
Valery Legasov este chemat la Cernobîl
După ce reactorul 4 al centralei nucleare a suferit un scurtcircuit și a explodat, focul provocat de explozie a ars timp de 10 zile, eliberând tone de particule nucleare radioactive în atmosferă deasupra Europei.
Autoritățile locale au reușit să evacueze 300.000 de persoane care locuiau în orașele aflate în apropierea dezastrului, însă mulți dintre locuitori au primit anunțul de evacuare cu întârziere. Ca atare, în dimineața de după incident, Legasov a remarcat: „mamele… împingând cărucioare și copiii care jucau pe stradă – exact ca în oricare altă duminică”.
Legasov și comisia de anchetă au observat locul cu ajutorul unui elicopter, deoarece nivelurile de radiații erau foarte ridicate. Incendiul de combustie din centrală a fost stins pe calea aerului de la o înălțime de aproximativ 900 de metri față de reactor. În general, a devenit clar pentru Legasov că lucrătorii centralei, deși dornici să ajute, nu aveau mijloace practice pentru a face acest lucru.
Raportul descurajator al fizicianului
Echipa lui Legasov a stabilit că dezastrul de la Cernobîl a fost cauzat de mai mulți factori. În primul rând, reactorul sovietic, Bolsho Moshchnosty Kanalny sau RMBK, era defect și instabil fiind, de fapt, interzis în afara Uniunii Sovietice. Unele rapoarte au menționat că experții au avertizat guvernul sovietic cu privire la utilizarea acestui reactor, în special pentru că nu avea un strat de protecție care să rețină orice material radioactiv în cazul unei scurgeri sau expuneri. Evident, avertismentele nu au fost luate în seamă.
În al doilea rând, centrala a fost operată de lucrători neinstruiți, a căror utilizare necorespunzătoare a echipamentului reactorului nu a făcut decât să amplifice dezastrul. De fapt, în noaptea exploziei, operatorii conduși de inginerul-șef adjunct, Anatoly Dyatlov, au efectuat un test de siguranță experimental neautorizat care a dus la scurtcircuitul reactorului și la topirea ulterioară a acestuia.
„În acele zile teribile”, după cum a remarcat Valeri Legasov, a apărut și o rază de speranță. Mulți au fost dornici să ajute cum au putut și unii chiar și-au sacrificat viața pentru a reduce dezastrul provocat de incident.
În august 1986, Legasov a plecat la Viena pentru o conferință a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, unde a prezentat raportul sovietic privind cauzele dezastrului de la Cernobîl. În timpul audierii de cinci ore, Legasov a precizat că eroarea umană combinată cu proiectarea defectuoasă a reactorului au fost cauzele principale ale incidentului.
„Neglijența din partea conducerii științifice și a proiectanților a fost pretutindeni, nefiind acordată nicio atenție condițiilor în care se aflau instrumentele sau echipamentele”, a scris Legasov în raportul său.
Mulți membri ai comunității internaționale au aplaudat analiza detaliată și sinceră a lui Legasov asupra situației din urma catastrofei. A fost în contrast profund cu atitudinea guvernului sovietic, care a încercat să minimalizeze amploarea dezastrului.
Raportul sincer al lui Valery Legasov despre eșecul sovieticilor în prevenirea dezastrului de la Cernobîl i-a adus laude la nivel internațional:
„Astăzi trăim într-o lume în care suntem înconjurați de multe sisteme complexe din punct de vedere tehnologic, potențial periculoase, atât nucleare, cât și non-nucleare. Fără aceste sisteme, nu ne putem dezvolta, dar cu toate acestea ele sunt periculoase”, a declarat Legasov într-un interviu acordat NBC News. „De aceea, este important să lucrăm foarte mult pentru a ne asigura că siguranța tuturor sistemelor complexe din punct de vedere tehnologic – nucleare, chimice, biologice – trebuie să fie îmbunătățită.”
Însă, doi ani mai târziu, în ajunul celei de-a doua comemorări a dezastrului, Legasov a fost găsit mort, aparent prin sinucidere. Avea 51 de ani.
Realitate versus ficțiune
Legasov s-a spânzurat și, deși nu a lăsat niciun bilet de adio, a lăsat în urmă o serie de înregistrări în care își descria dezamăgirea față de guvernul sovietic în timp ce investiga accidentul. Legasov a constatat că guvernul a încercat să ascundă informații integrale despre dezastru.
Vladimir Gubarev, un prieten apropiat al lui Valeri Legasov, care a scris populara piesă de teatru Sarcophagus, bazată pe Cernobîl, a declarat pentru publicația locală Pravda că Legasov a fost ridiculizat de colegii săi pentru modul în care a gestionat accidentul, în ciuda faptului că a fost lăudat la nivel internațional. El a fost exclus printr-un vot de 129-100 al colegilor săi dintr-un loc în consiliul științific și tehnic al Institutului de Energie Atomică Kurchatov, unde fusese cândva director adjunct.
El a adăugat că Lugașov a fost foarte dezamăgit să afle că a fost singurul membru al echipei care a participat la dezastrul de la Cernobîl și nu a primit titlul de „erou al muncii socialiste”, un premiu național prestigios. Alții au suspectat că problemele personale au fost cauza sinuciderii sale.
