A ajuns a doua mare sărbătoare populară după Crăciun, este motiv de concediu în opinia unora, dar originea acestei sărbători a iubirii nu este nici astăzi clară, existând doar legendele care înconjoară cu mister începutul său şi care îl au în centrul lor pe Sfântul Valentin.
Astfel, unele dintre acestea susţin faptul că în această zi în Roma Antică era sărbătorită Iuno, zeiţa tuturor zeilor, protectoarea femeilor şi căsătoriilor.
În următoarea zi avea loc Lupercalia, un festival păgân în centrul căruia se afla Faunus, zeul agriculturii şi fertilităţii, potrivit stvalentinesday.org.
Obicei
În cadrul festivalului avea loc şi un alt obicei interesant, care îi aducea împreună pe băieţi şi pe fete, care până în acel moment stăteau separaţi.
În ajunul sărbătorii, numele fetelor erau scrise pe bucăţi de hârtie şi introduse într-un vas, care apoi erau extrase de tineri.
Astfel, se formau perechi ce ţineau uneori şi un an. Destul de des, cei doi se îndrăgosteau şi se căsătoreau.
Valentin
În ceea ce-l priveşte pe Valentin, una dintre legende spune că a fost preot în Roma, în secolele II-III, iar în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270 d.Hr.), ar fi ajutat tinerii, creştini sau păgâni, să se căsătorească.
Împăratul roman era convins că bărbaţii ar fi soldaţi mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soţii, de aceea a interzis căsătoriile.
Tânărul preot, dimpotrivă, susţinea că mariajul era parte din planul lui Dumnezeu şi unul dintre scopurile acestei vieţi.
Astfel, a continuat să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care secretul său a ajuns la urechile împăratului, acesta a fost închis şi condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269.
Aceeaşi legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului.
Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o ”De la al tău Valentin”. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste.
Martir
Abia la sfârşitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, în care a fost executat Valentin, să-i poarte numele şi să fie dedicată martiriului său, punând astfel capăt sărbătorii Lupercaliilor.
Sfântul Valentin, oficial cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei, fiind ridicată, atunci, şi o biserică.
Biserica Catolică recunoaşte cel puţin trei sfinţi diferiţi numiţi Valentin sau Valentinus, care au fost cu toţii martirizaţi, scrie history.com.
Alţii susţin că Sfântul Valentin din Terni, un episcop, era adevăratul sfânt care a dat numele sărbătorii. Şi el a fost decapitat de Claudius al II-lea.
Alte versiuni sugerează că Valentin ar fi putut fi ucis pentru că a încercat să ajute creştini să scape din foarte durele închisori roamen, unde erau bătuţi şi torturaţi.
Deşi spun poveşti diferite, toate legendele care au circulat îl descriu pe Valentin ca pe o figură eroică, devenind în Evul Mediu unul dintre cei mai populari sfinţi în zona anglo-saxonă.
Totodată, în aceeaşi perioadă, se credea că ziua de 14 februarie este ziua în care un nou anotimp îşi face simţită prezenţa, natura revenind la viaţă, începând sezonul în care păsările îşi căutau perechea.
Această credinţă s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit ”sfântul patron al îndrăgostiţilor”.
Celebrări ale acestei sărbători nu au fost consemnate nicăieri, doar poetul medieval Geoffrey Chaucer scria, pe la 1375, în ”Parliament of Foules” despre această zi ca fiind ziua în care ”orice pasăre îşi alege perechea”, menţionează stvalentinesday.org.
Valentine
Foarte populare în Evul Mediu erau urările îndrăgostiţilor transmise prin viu grai, ”valentinele” scrise de mână apărând după anul 1400.
Cea mai veche scrisoare de acest gen, care există şi astăzi, este un poem scris în 1415, către soţia sa, de Charles, duce de Orleans închis în turnul Londrei, capturat în urma Bătăliei de la Agincourt.
Nu se cunoaşte cum a evoluat obiceiul în timp, dar tradiţia modernă a apărut în special în Statele Unite, când americanii au început trimiterea de ”valentine” scrise de mână pe la începutul anului 1700.
În 1840, britanica Esther A. Howland a început comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una dintre acestea aflându-se expusă la British Museum.
Felicitările create erau nişte mici opere de artă, acestea fiind realizate din dantelă adevărată, panglici şi imagini colorate.
”Valentinele” scrise de mână au fost înlocuite treptat de tehnologie şi de cadouri simple sau extravagante. Unii îndrăgostiţi preferă în continuare să trimită o felicitare, fie ea şi electronică, însă neapărat împodobită cu trandafiri roşii, inimioare, cupidoni şi porumbei, alţii aleg un fir de trandafir roşu sau un buchet imens, o cutie cu inimioare de ciocolată, fructe sau bijuterii.
Sărbătoare în diferite forme
Pe mapamond, Ziua Îndrăgostiţilor se sărbătoreşte sub diferite nume, şi în unele ţări are specific local. Astfel, în Suedia, această zi se numeşte ”Ziua tuturor inimilor” şi este marcată din 1960, scrie agerpres.ro.
În Marea Britanie, pe lângă flori şi ciocolată, mai circulă şi poveşti regionale, precum cea din Norfolk, unde un personaj numit Jack Valentin împărţea copiilor dulciuri şi cadouri, pe care le lăsa la uşa din spatele casei. În schimb, în Ţara Galilor, sfântul patron al îndrăgostiţilor galezi, Sf. Dwynwen, este sărbătorit la 25 ianuarie.
Danemarca şi Norvegia sărbătoresc, la 14 februarie, Valentinsdag, în timp ce în Finlanda se sărbătoreşte, la aceeaşi dată, ”Ziua Prietenului”.
În Slovenia, un proverb spune că Sfântul Valentin aduce ”cheile rădăcinilor”, plantele şi florile începând să crească din această zi. Slovenii sărbătoresc, în mod tradiţional, Ziua iubirii la 12 martie, ziua Sfântului Grigorie.
În Italia, de Ziua Îndrăgostiţilor – ”il giorno della festa degli innamorati” – doar cei care au pereche trebuie să sărbătorească, de aceea, cei singuri sau membri familiei nu îşi vor oferi cadouri. Specialitatea Baci Perugina, o bomboană cu alune, învelită în ciocolată, care conţine o bucăţică mică de hârtie în interior cu un citat romantic, scris în patru limbi, este unul dintre cele mai frecvente daruri.
În Turcia, echivalentul acestei zile este ”Ziua Inimilor Dragi/Dulci” şi este sărbătorită la 17 februarie, în special de tinerii din marile oraşe, precum Istanbul, Ankara sau Izmir.
Valentine’s Day se sărbătoreşte, în Brazilia, în mod tradiţional la 12 iunie, cu o zi înainte de Sfântul Anton, protectorul căsătoriilor, obiceiurile fiind aceleaşi, îndrăgostiţii oferindu-şi diverse cadouri, între care ciocolată şi flori.
Columbienii sărbătoresc această zi în cea de-a treia vineri şi sâmbătă a lunii septembrie, numind-o ”Ziua iubirii şi a prieteniei”.
Şi mexicanii sărbătoresc această zi, dar la o altă dată.
În India, oamenii sărbătoresc această zi doar de câţiva ani. Cu câteva săptămâni înainte, magazinele şi toate oraşele sunt pline de însemne ale iubirii. Cele mai frecvente cadouri care se oferă sunt: ciocolată, flori, felicitări, jucării şi lumânări.
În Japonia, la 14 februarie, fetele oferă băieţilor ciocolată. O lună mai târziu, în Ziua Albă (14 martie), băieţii întorc favorul, oferindu-le fetelor ciocolată albă .
În alte ţări din Asia această zi poartă numele de ”Ziua Inimilor”.
În China, o sărbătoare a iubirii are loc în cea de-a şaptea zi a celei de-a şaptea luni a anului, cunoscută ca Qi Xi Jie (Noaptea celor Şapte, Festivalul de Dublu Şapte, Festivalul Celor Şapte Surori sau Festivalul Fiicelor). Chinezii celebrează această zi vizitând temple şi rugându-se pentru dragoste, fericire şi căsătorie.
Deşi românii sărbătoresc la 24 februarie, Dragobetele, zeul tinereţii în Panteonul autohton, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii, au importat, după 1990, şi Ziua Îndrăgostiţilor.
