În afară de halele zidite, mai sunt multe târguri volante, adică unde marfa este expusă numai câteva ore. Asemenea târguri sunt în diferite părţi ale oraşului.
Dacă iei maşina No. 13 poţi ajunge la Sf. Treime-Tei, unde cred că cel mai blazat cetăţean ar fi surprins de noutatea lucrului de acolo din târg, cum cred că nu mai există nicăeri în România şi chiar nicăieri în Europa: în câteva ore se vând mărfuri în valoare de milioane de lei…
Partea caracteristică este că tot târgul se desfăşoară pe jos, afară de partea centrală unde este o hală a primăriei. Totuş, chiar la această hală pastrama şi alte cărnuri „proaspete” şi conservate se scot afară, pe mese, sau se atârnă în cuere, în bătaia prafului şi expuse roiurilor de muşte şi alte gângănii sburătoare.
Târgul din faţa halei şi până pe trotuarele şcoalei primare şi a bisericii Sf. Treime este destinat ţiganilor; cel din dos negustorilor mai înstăriţi, cari ici şi colo mai ridică câte-o tarabă sau vreun cuer cu haine.
Ce nu se poate cumpăra aci?
Un costum de haine pentru 200-300 de lei, ghete, sfeşnice de aramă, colivii de paseri… toate cu un preţ derisoriu.
Mărfurile se întind pe o distanţă de vreun kilometru, până pe gardul şcoalei, unde se văd fel de fel de cămăşi, ţesături, covoraşe etc.
Iar lângă gardul bisericii se desbracă muşterii de hainele vechi, îm brăcând pe cele „noi”. Peste gard, în curtea bisericii, se aruncă învălţămintea veche şi celelalte sdrenţe.
La uşa şcoalei citesc un anunț mare: „Misterele Camerei galbene”.
Într’o sală specială, rulează un film pentru muşteriii târgului şi pentru cine-ar dori să mai vie…
Pe trotuarul bolovănos al şcoalei se văd câţiva şarlatani cu „rulete” şi diverse alte jocuri de noroc, cu care este înşelată lumea… precum şi copiii, cari tre c pe acolo…
Prin praf, pe jos, sau pe ziare desfăşurate, se văd panglici de diferite culori, săpunaşe, sticluţe cu parfum, un irigator vechiu, nişte pene de păun, un gramofon cu trompetă, sticle murdare, oglinjioare, foarfeci,
un bufet şi o masă de sufragerie, cu scaune, rame, nişte pălării de pae, un ceas de buzunar cu capace galbene („de aur!” – strigă negustorul) … prăjituri „cu lămâi şi şocoladă”, (doi lei bucata!)…
Unul vinde cârnăciori fripţi, cu un leu…
Toată lumea strigă, ţipă, caută, se ceartă. Un domn mai bătrân pune mâna pe un ţigan, pe care-1 ține strâns de mânecă:
– Te-am prins! A fost pe la mine zilele trecute – povesteşte păgubaşul. S’a prefăc ut că vrea să cumpere haine… I le-am arătat… a văzut locul unde sunt… și peste noapte a venit de mi le-a furat…
