Albumul Jubiliar apărea cam în zilele lui 1929 în care Bruno Seletzky, șef al reprezentanței uzinelor Skoda din România, a prezentat oferta pentru furnizarea de armament statului român.
În urma unor șpăgi consistente, Seletzky a reușit ca delegația de experți militari, care fusese trimisă în Franța, să comunice conducerii Ministerului Apărării Naționale informația falsă că tunurile fabricate la uzinele franceze “Schneider” erau cu circa 60.000 dolari mai scumpe decât cele oferite de Skoda”.
Gigantul cehoslovac
Dar să continuăm să vedem ce era gigantul Skoda la acea vreme. Suprafața pe care o acoperea societatea Skoda era de 5, 5 milioane mp, dintre care 177 de mii erau clădiri.
Avea căi ferate proprii în lungime de 82 km, 18 locomotive, 175 vagoane normale și nenumărate vagoane speciale cu capacitatea până la 88 tone. Numărul angajaților trecea de 32.000.
În uzine se ardeau zilnic 1000 de tone de cărbune, cea mai mare parte fiind transormată în gaz în 44 de generatoare, cu o capacitate de 1,5 mil. mc în 24 de ore.
În ateliere erau 9000 de mașini, de la cele mai mici pentru mecanica fină până la cele pentru prelucrarea pieselor de 100 tone. Existau peste 700 de macarale.
Skoda avea reprezentanțe în 25 de țări europene, SUA, URSS, Canada, Mexic, Ecuador, Guatemala, Uruguay, Brazilia, Argentina, maroc, Egipt, Africa de Sud, India, Australia, Japonia, China și Manciuria.
1700 telefoane
Din 1926 până în 1929 se tipăriseră peste 800 de reclame în mai mult de cinci milioane de exemplare.
Centrala din Praga plătea lunar pentru pentru trimiterea de telegrame peste 400 mii lei. Majoritatea acestora erau cifrate.
În birourile uzinelor erau 1700 telefoane, 750 mașini de scris, 350 mașini de calculate și 15 mașini pentru contabilitate.
