Cu cât citea mai mult despre SNT, cu atât Khokhlov se îndrăgostea de hotărârea grupului de a elibera poporul rus de jugul opresiunii sovietice.
Anul următor, Stalin a murit în somn, iar șeful său suprem, Lavrenty Beria, care fusese șef al NKVD, a fost arestat și executat.
În urma căderii lui Beria, o epurare de loialiști stalinisti a decimat ierarhia de informații. Printre cei doborâți se număra superiorul lui Khokhlov, Sudaplotov, al cărui înlocuitor era colonelul Lev Alexandrovich Studnikov, șeful nou-înființatului Departament.
De la Studnikov, Khokhlov a primit o nouă misiune: ucide-l președintele SNT, Georgi Okolovich, care locuia la Frankfurt!
Planificând crima
Khokhlov a acceptat misiunea, care a primit numele de cod Operațiunea Rin, și a ales cu mâna sa pe membrii echipei, doi agenți germani care au primit numele de cod „Felix” și „Franz”.
Ambii bărbați fugiseră din Germania în urma ascensiunii lui Hitler la putere și niciunul dintre ei nu era străin de asasinate. A fost responsabilitatea lui Khokhlov să aleagă armele.
El a recomandat să se folosească de la distanță scurtă mai multe arme ascunse, fără zgomot, cu gloanțe de oțel injectate cu otravă pentru a se asigura de moartea țintei. Pentru ascunderea armelor s-au folosit cutii obișnuite de țigări.
Planul lui Khokhlov pentru uciderea lui Okolovich a fost simplu și direct.
În afara apartamentului său, Okolovich va fi abordat din spate de Franz și împușcat cu una dintre armele tăcute.
Franz avea apoi să-i dea arma lui Felix în timp ce acesta mergea în direcția opusă, iar Franz se urca într-o mașină cu Khokhlov la volan.
Felix se asigura că Okolovich a murit, apoi pleca în propria mașină. Cu o bună planificare și un pic de noroc, oamenii se vor întoarce în spatele Cortinei de Fier înainte ca autoritățile germane să știe ce s-a întâmplat.
La 13 ianuarie 1954, Khokhlov a luat un avion spre Germania de Vest. Când a ajuns la Frankfurt, a închiriat un apartament. Până la jumătatea lunii februarie, era pregătit să acționeze. Dar era pe cale să acționeze într-un mod pe care superiorii săi din Moscova nu l-au prevăzut.
Khokhlov a luat tramvaiul spre periferia estică a orașului și a mers la apartamentul lui Okolovich de la etajul al doilea al clădirii sale.
A sunat la sonerie și ușa s-a deschis:
– Georgi Okolovici? a întrebat Khokhlov, știind deja răspunsul.
– Da, eu sunt, a răspunse Okolovich, care deschisese ușa pentru a-l lăsa să intre.
Am venit să te omor!
