Uriașa avere făcută de negustorul bucureștean Cincu din comerțul cu monede și certificatul că a fost în carantină în timpul epidemiei de holeră

 

Negustorii bucureşteni făceau la sfîrşitul secolului al XVIII-lea mare comerţ cu monede în stil mare.

Acesta se compunea din două operaţii foarte bănoase. Cea dintâi era afacerea cu icusari. La Bucureşti se colectau monede turceşti de argint : groşi, exindari, ichilici, ecatondari, care erau expediate corespondenţilor lor din Braşov şi Sibiu.

Aici ele erau cumpărate de cei care aveau interese în Ţara Românească, Moldova sau în sudul Dunării şi în schimb se luau bancoţidule pe care imperiul le emisese din cauza marilor cheltuieli de război.

Cu bancoţidule se colecta monedă măruntă din argint: icusari (ţvanţigi), decaeptari (mariaşi), decari (zehner), epitari (pitaci), pentari (monede de 5 creiţari), groşiţe (monede de 3 creiţari), care se expedia înapoi la Bucureşti. De aici ea lua calea tarapanalei constantinopolitane care o cumpăra la greutate.

Cea de a doua operaţiune în care metalul preţios avea o circulaţie inversă, era afacerea cu exindari.

La Bucureşti se primeau galbeni cu care se făceau cumpărări masive de exindari, monede de argint de 60 parale care erau apoi trecute corespondenţilor din Sibiu şi Braşov pentru a fi vândute cu ocaua la monetăriile de stat din Alba Iulia şi Viena.

Între 1791-1794 argintul a emigrat din Imperiul habsburgic spre Constantinopol; între 1795-1798 circuitul său a fost invers, din Imperiul otoman spre Alba Iulia şi Viena.

Bucureştii erau un veritabil agent internaţional de circulaţie, care realiza beneficii uriaşe la fiecare  mişcare.

Comerţul cu bani, dintr-o parte în alta, din Imperiul otoman în Imperiul habsburgic şi invers, a adus mari câştiguri negustorilor bucușreşteni: Teodoran Constantin Cincu, Elefterie Ioan, Mărgărit Ioan, Gheorghe Castrişiu, Teodor Anastasiu, Ioan Atanasiu, Dimitrie Chiriţi, Stavru Spiru, Pănaioti Ragi Nicu, Panu Steriu, Teodosie Toma, Demeter Polizu.

Numai Teodoran Cincu trimisese în cinci luni (noiembrie 1792 – martie 1793) 101. 750 groşi şi primise incusari în valoare de 88.385 florini, iar corespondenţii de la Constantinopol au încasat între 1 ianuarie – 27 iunie 1793 suma de 13.843 groşi pentru cantităţile de argint vândute.

Până la Constantinopol monedele erau trimise cu caravana însoţite de neferi şi odobaşi din cauza hoţilor care erau foarte frecvenţi pe drumurile împărăţiei otomane.

Calea trecea pe la Siştov, unde exista un om de încredere, Hagi Ilie Alexiu, care le prelua şi le preda mai departe, prin Arvanitochori către Constantinopol.

Într-un an de zile 23 iunie 1795 – 30 iunie 1796, Teodoran Cincu trimisese la Braşov peste 26.000 groşi, iar Elefterie Ioan numai în două luni, iulie-august 1796, peste 11.300 groşi în exindari de rând şi în exindari de 8 1/2 dramuri.

Banii erau trimişi în butoaie pecetluite prin căruţaşi scheieni de încredere pe valea Prahovei la Braşov sau pe valea Oltului prin Turnu Roşu la Sibiu.

Arhivele Naționale ale României au publicat, pe propria pagină de Facebook, actul eliberat la 1817 iunie 13 de Oficiul carantinei din Imperiul Habsburgic negustorului Constantin Cincu din București dovada că a făcut cinci zile de carantină la Timișoara, în perioada marii epidemii de holeră.

 

Sursa: Liviu ŞTEFĂNESCU, Legăturile economice ale orașului București cu sud-estul european în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea