Iată ce relata Ilustrațiunea Română din 31 octombrie 1934:
„E vorba, nici mai mult, nici mai puțin, de meciul care a conferit lui Max Baer titlul de campion al lumii, prin victoria obținută asupra lui Carnera.
Dar să descriem faptele în ordinea cronologică așa cum au fost descoperite în urma anchetei întreprinsă de ziarul de specialitate „Fighting Hollywood”.
Se știe că, prin victoria asupra lui Schmelling, italianul uriaș Primo Carnera ajunsese campion al lumii de box, la toate categoriile.
Singurul său challenger serios era californianul Max Baer, care învinsese și el pe Schmelling.
Un match pentru titlul se impunea cu imperativul unei rețete promițătoare, mai ales că și în America erau timpuri de criză…
Îl organiză Dempsey.
Și Dempsey e un om deștept.
Situația care i se prezenta era următoarea: un Carnera în plină formă, net avantajat de fizicu-i formidabil, și un Baer, excelent boxeur, dar scos din formă de viața de vedetă de cinema pe care o ducea în Hollywood, făcând filme și declarații de dragoste stelelor, dar deloc antrenament.
Or dacă bătea Carnera, totul se termina: Baer era bun bătut și expediat în afara actualității, în zona ucigătoare a anonimatului.
Matchul rămânea fără urmare.
Din contra, dacă învingea Baer, o revanșă se impunea…
Trebuia, deci, să învingă Baer.
Dar cum?
Nu rămânea decât o soluție: Carnera avea zeci de matchuri „trucate” la activul său, dintre care două celebre, cu un alt campion, Joung Stribling, a căror dezvăluire de către fostul său manager, Leo See, a produs senzație.
Ce conta unul în plus?
Dempsey făcu demersurile necesare.
Carnera acceptă.
Dar cu o condiție, negreșit să aibă loc o revanșă, în care să învingă el, pentru a redobândi titlul, pe care n-avea motiv să-l piardă.
Clauza fu semnată de Baer. Matchul avu loc și rezultatul se cunoaște.
Dar se întâmplase un accident neprevăzut: în prima repriză, Carnera căzuse și-și fracturase o mână.
Acum, restabilit, cere, conform hotărârii luate, să dispute al doilea match, care să-i redea titlul.
Însă a trecut timp, Baer s-a învățat cu gloria.
Apoi, invocă două motive. Întâi: termenul în care trebuia să se dispute revanșa a trecut din vina – e drept, forțată – a lui Carnera; și al doilea: dacă-i era ușor să se lase învins de un Carnera în formă, nu mai poate face același lucru în fața unui boxeur de abia restabilit după un accident și lipsit de antrenament.
Pe scurt, refuză.
Carnera, furios, l-a amenințat.
Și, printr-o imprudență s-a aflat de întregul „aranjament”.
Vă închipuiți reacțiunea publicului sportive american.
Dar scandalul de abia a început.
