Nelu Oblemenco, cum îi spuneau apropiații, s-a născut la 13 mai 1945, în Corabia, judeţul Olt.
A început să joace fotbal în 1958, la formaţia Dunărea din oraşul natal. În 1960 se transferă la CFR-Electroputere Craiova, unde evoluează doi ani.
Alţi doi ani (1962-1964) joacă la C.S. Craiova, pentru ca, între 1964 şi 1966, să evolueze în Bucureşti, la Rapid.
Revine la Craiova, la „Universitatea”, unde joacă până în 1977.
Golgheterul
Om de gol prin excelenţă, cu o comportare pe teren întotdeauna exemplară, Oblemenco a reuşit performanţa rară de a câştiga de patru ori titlul de golgheter al campionatului (1966-1967, 1969-1970, 1971-1972 şi 1972-1973), înscriind 170 de goluri în divizia A.
Dar cea mai mare performanţă a sa ca jucător rămâne câştigarea campionatului cu Universitatea în ediţia 1973-1974.
În 1978 se retrage de pe gazon, după ce mai evoluează un an la divizionara B, FCM Galaţi.
Antrenorul
Revine la Universitatea Craiova, unde ocupă la început funcţia de vicepreşedinte (1978-1979), pentru ca, în campionatul 1979-1980, să fie secundul antrenorului Valentin Stănescu, împreună cu care câştigă un nou titlu pentru Universitatea.
În 1980 devine antrenor principal la formaţia fanion a Olteniei, ipostază profesională în care reuşeşte să realizeze, în ediţia 1980-1981, pentru prima oară în istoria formaţiei craiovene, eventul campionat-cupă.
Antrenează pe Universitatea până în vara anului 1982, după care activează la Chimia Râmnicu Vâlcea, apoi la echipe din diviziile inferioare.
