Ca urmare a faptului că termenul de dezbatere şi vot a fost depăşit în Camera Deputaţilor, iar acest for a constatat adoptarea tacită a proiectului în şedinţa din 23 aprilie, propunerea legislativă a trecut în forma depusă de iniţiatori – deputaţii UDMR Kulcsar-Terza Jozsef-Gyorgy şi Biro Zsolt-Istvan. Raportul Comisiei pentru administraţie a fost de respingere.
Proiectul prevede ca „Ţinutul Secuiesc” să devină regiune autonomă cu personalitate juridică.
După modelul sovietic
În 8 septembrie 1950, în baza Legii nr. 5 are loc prima reorganizare administrativă făcută de regimul comunist României, după modelul sovietic și transformarea celor 58 de județe în 28 de regiuni și 177 de raioane.
Doi ani mai târziu, în urma modificării legii, are loc o primă reorganizare a acestui sistem, în urma căreia, prin comasarea a zece raioane din fostele regiuni Mureș și Stalin, se înființează Regiunea Autonomă Maghiară.
Reședința regiunii a fost la Târgu Mureș, iar teritoriul său cuprindea o suprafață similară cu cea a actualelor județe Covasna și Harghita, precum și partea de est a județului Mureș.
Regiunea Autonomă Maghiară avea aproximativ 13.550 km² și o populație de cca. 730.000 locuitori în special de etnie maghiară. Limbile oficiale ale regiunii au fost româna și maghiara.
Reorganizarea din 1960
Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în centrul Republicii Populare Române, înființată în anul 1960 (când au fost reorganizate regiunile Autonomă Maghiară și Stalin) și care a existat până în anul 1968, atunci când regiunile au fost desființate.
Prima atestare a secuilor
Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare.
Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116, îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui Ștefan al II-lea al Ungariei (1116-1131).
Câteva decenii mai târziu, în 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgraf-ului Heinrich al II-lea de Austria.
O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul Székelyszáz din Bihor.
Desființarea scaunelor secuiești
Scaunele secuiești au fost unitățile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania, menționate începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV-lea.
În 1876 autoritățile maghiare de la Budapesta au decis desființarea scaunelor secuiești, iar în locul lor au fost înființate patru comitate (vármegyék).
Proiectul de reorganizare a Austro-Ungariei publicat în anul 1906 de Aurel C. Popovici, intitulat Statele Unite ale Austriei Mari, prevedea ca „Scaunele secuiești” să fie una din cele 15 „țări” alcătuitoare ale confederației.
