Un fort din Muntenegru, care a fost lagăr de concentrare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost transformat într-o stațiune de lux
Pentru minimum 500 de euro pe noapte, oaspeții se pot aștepta la priveliști frumoase, mese rafinate la unul dintre cele trei restaurante și acces la piscine și la un centru spa.
Dar hotelul izolat de pe insula Mamula are o istorie întunecată – a fost un lagăr de concentrare italian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Peste 2.000 de persoane au fost încarcerate acolo, iar peste 100 de oameni au murit.
Când planurile de renovare a fortăreței au fost anunțate pentru prima dată în 2016, au fost întâmpinate cu rezistență din partea localnicilor. Dar guvernul a acordat dezvoltatorului elvețiano-egiptean Orascom un contract de închiriere pe 49 de ani, afirmând că există opțiuni limitate pentru viitorul fortului.
Acum, renovarea este finalizată, iar hotelul este deschis pentru vizitatori.
Din 2006-2007, când Muntenegru și-a obținut independența, guvernul s-a concentrat pe stimularea economiei sale în mare parte prin turism. Acesta a sprijinit construcția Porto Montenegro, un port de agrement pentru super-iahturi, și dezvoltarea unui oraș-stațiune numit Lustica Bay.
Una dintre inițiativele sale economice a fost deosebit de controversată
În 2015, planul său de a permite dezvoltatorului elvețiano-egiptean Orascom să transforme un fost lagăr de concentrare izolat într-un hotel de lux a fost întâmpinat cu neîncredere și rezistență de către unii localnici.
Hotelul se află pe o insulă minusculă numită Insula Lastavica, cunoscută popular sub numele de Insula Mamula. Se află în Golful Boka, situat la granița dintre Muntenegru și Croația.
Insula are un diametru de aproximativ 600 de metri. Din 1853, este dominată de o fortăreață austro-ungară, care a fost construită pentru a împiedica navele inamice să aibă acces în golf.
Reamenajarea a fost atât de controversată deoarece, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele italiene au transformat fortăreața într-un lagăr de concentrare și au redenumit-o „Campo Mamula”.
În timpul războiului, aproximativ 2.300 de persoane – majoritatea localnici – au fost încarcerați acolo. Mulți au fost torturați, iar aproximativ 130 de persoane au fost ucise sau au murit de foame.
Jovanka Uljarevic, a cărei bunică a fost prizonieră în acest lagăr, a făcut cercetări despre lagărul de război. Ea a declarat pentru Balkan Insight că prizonierii erau ținuți în celule supraaglomerate, iar dacă cineva încerca să evadeze, era pedepsit aspru.
Ea a spus că, condițiile erau teribile și că oamenii mureau de foame în frig.
„Dacă copilul plângea, soldații intrau și îi băteau pe toți până când se făcea liniște”, a povestit Uljarevic.
În 2015, ea a declarat pentru Balkan Investigative Reporting Network că planurile Orascom de a construi un hotel de lux pe insulă ar „distruge orice amintire despre Mamula și despre ceea ce a fost cu adevărat”.
Olivera Doklestic, care a avut trei membri de familie încarcerați pe insulă, a declarat pentru AFP că decizia de a construi un hotel de lux unde „atât de mulți oameni au pierit și au suferit este un exemplu flagrant de lipsă de seriozitate față de istorie”.
„Niciun lagăr de concentrare din lume nu a fost transformat într-un hotel”, a spus ea.
