Studenții strânși în mai 1919 în Tein An Men acuză cele 21 de condiții impuse de Japonia guvernului de la Breijing care erau foarte apropiate de un regim de colonie. Ei protestează și față de Tratatul de la Versailles care oferea Japoniei concesiunile germane din regiunea Shandong.
Manifestațiile, organizate de tineri cu vederi progresiste, denunță efectele nocive ale tradițiilor în societate, puterea mandarinilor și oprimarea femeilor. Un fel de #Resist avant la lettre.
Agitația socială se extinde în țară, fiind însoțită de un boicot la adresa produselor japoneze. Mulți dintre liderii protestelor se alătură Partidului Comunist. Treizeci de ani mai târziu, tot în Piața Tien An Men, ei vor sărbători victoria insurecției comuniste.
Statuia Libertății din ghips
După alți patruzeci de ani, în amintirea „Mișcării de la 4 mai”, studenții ies din nou în Piața Tien An Men, încă din 27 aprilie 1989, încurajați de schimbările care se petreceau în lagărul comunist european.
În câteva săptămâni, numărul protestatarilor ajunge la un milion. Mulți declară greva foamei. O copie din ghips după Statuia Libertății este înălțată în centrul pieței.
În provincie, apar semne de solidaritate cu protestatarii. La fel, și în armată. China se clatină.
Pe 17 mai, conducătorii comuniști chinezi sunt nevoiți să anuleze vizita lui Gorbaciov în Orașul Interzis.
Pe 19 mai, secretarul general al PCC, reformistul Jiao Jing, merge în piață pentru a discuta cu studenții, cerându-le să renunțe la greva foamei. Este refuzat.
Legea marțială
Bătrânul Deng Xiaoping (85 de ani), numit „Micul Cârmaci” (spre a fi deosebit de „Marele Cârmaci” Mao), este cel care preia frâiele puterii. El îl determină pe premierul Li Peng să declare legea marțială. Acesta face apel la armată pentru a elibera piața, însă aceasta este blocată la intrarea în oraș de mulțimea de tineri.
Lumea întreagă va asista la istorica scenă în care un bărbat cu sacoșe în mâini blochează o coloană de tancuri. Pentru regimul comunist de la Beijing, umilința a fost totală. Paharul se umpluse.
În noaptea de 3 spre 4 iunie, armata evacuează cu brutalitate Tien An Men: se înregistrează peste 1800 de morți și zeci de mii de răniți.
Însă Micul Cârmaci a înțeles avertismentul: demarează de urgență reforme economice, prin care chinezii pot deține proprietăți. Mai mult, oferind avantaje materiale importante, tinerii și intelectualii sunt atrași în Partidul Comunist. Apoi și întreprinzătorii. Însă menghina libertăților nu va fi slăbită. Dimpotrivă. Spectrul Tien An Men bântuie țara până azi.
