Ultimul discurs public al lui Ion I. C. Brătianu

 

Ion I. C. Brătianu, care s-a stins pe 24 noiembrie 1927, după doar două zile de suferință, a fost văzut ultima oară în public la ceremonia donării către statul român a Muzeului Simu, de către academicianul Ananstase și soția sa Elena Simu, fostă Dumba.

Cu acel prilej, Ion I. C. Brătianu i-a oferit donatorului insignele Marii Cruci a Ordinului Coroana României și l-a felicitat pe donator, spunându-i:

„Ne-a legat în vremuri o prietenie în mijlocul unei vijelioase stepe la Tecuci.

Îmi amintesc și acum de noaptea grea când ne-am cunoscut într-o luptă politică (Simu era conservator – n.red.).

Atunci am constatat că ai suflet capabil să creeze ceva bun pentru țară.

De atunci și-a schimbat directivele și în loc să-l găsesc adversar pe tărâmul politic, l-am găsit lucrând la ridicarea neamului său.

Posteritate te va privi, că n-ai lucrat numai pentru frumos, dar pentru cultură; pentru frumos, bine și adevăr”.

Nimic pentru noi, totul pentru Țară

Înainte, Anastase Simu precizase: „Și dacă la început am scris pe frontispiciul muzeului „Nu numai pentru noi, dar și pentru alții”, azi sunt cel mai fericit a zice: Nimic pentru noi, totul pentru Țară”.

În articolul „Muzăul Simu, Cu ocazia inaugurărei”, publicat în „Adevărul” din mai 1910, B. Brănișteanu scria:

„Dacă treceți pe strada Mercur, ați văzut desigur cu uimire, în mijlocul stilului arhitectonic chinuit și neliniștit al atîtor case boierești, ridicându-se în linii liniștite, sprijinite de coloane ionice, masiv și totuși nu greoi, un templu grecesc.”

Soții Simu au donat oficial în acea zi muzeul – clădirea, terenul și toate operele de artă în număr de 1182 – Ministerului Cultelor și Artelor. Cât timp au trăit, ei au administrat muzeul și au suportat integral toate cheltuielile.

Sistematizarea comunistă

Sub conducerea pictorului Marius Bunescu, Muzeul Simu a funcționat până în anul 1960, când a fost dărâmat de autoritățile comuniste pentru a construi în locul său magazinul de confecții Eva.

O parte din această colecție se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României, iar o alta în colecția Simu de la Pinacoteca București.

Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă.

Muzeul a fost inaugurat într-o zi de vineri, în 21 mai 1910, pentru reprezentanți ai presei, ai artei și literaturii.

După două zile, duminică la ora 11 dimineața, Muzeul Simu are parte de a doua inaugurare, la care au participat Prințul Ferdinand și Principesa Maria, dar și Spiru Haret, atunci ministrul instrucției publice.

„Întemeetorul, Anastase Simu, poposit aci după Brăila, dupăce învățase, ca și Maiorescu la Theresianum din Viena, continuase la Paris, sfârșise la Bruxelles, fusese secretar de legație la Berlin și făcuse, acasă, politică conservatoare care îl trimisese de mai multe ori în Cameră, își purtase peste tot gândul cel statornic. Acest gând era un gând de artă”, scria Emanoil Bucuța în revista Boabe de grâu.

Născut la Brăila, într-o familie de moşieri bogați, Anastase Simu devine moștenitorul unei imense averi la vârsta de 19 ani, când încă era elev la Institutul Teresianum din Viena.

 

Parteneri