Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Ultimul ambasador al țarului recuperează în 1934 Pajura cu două capete de pe sediul Legației Ruse din București și o dăruiește reginei Maria
Articole online

Ultimul ambasador al țarului recuperează în 1934 Pajura cu două capete de pe sediul Legației Ruse din București și o dăruiește reginei Maria

În 1933, ultimii supuşi ai ţarului ucis de bolșevici trăiau în București pe Calea Victoriei la numărul 27.

„Era în august 1934…, când, trecând pe Calea Victoriei, vechiul Pod al Mogoșoaiei, amintitor de un trecut dispărut din vechiul București am fost de față la scoaterea de pe frontonul clădirii Legației rusești a pajurei cu doua capete, simbolul temut al marii împărătii de la Răsărit.

Ce nu au făcut veacuri, au făcut câteva lovituri de daltă”, consemnează Emanoil Hagi-Mosco în lucrarea sa dedicată Bucureștilor.

Acvila bicefală și celelalte însemne ale defunctului imperiu fuseseră aruncate de către noii stăpâni ai clădirii, reprezentanții sovieticilor.

Stanislav Poklevski-Koziell a recuperat vechea stemă, precum și portretele lui Nicolae II si al împaratesei Alexandra Feodorovna și le-a dăruit reginei Maria, cea mai apropiata rudă din România a celor doi.

Balurile și spionajul

Clădirea de pe Calea Victoriei 27 a devenit reşedinţa de lux a ambasadorului Imperiului Rus în 1791, când ţarina Ecaterina pusese ochii pe Moldova şi Valahia, pe care nu ştia cum să şi le anexeze.

După mai multe stăruinţe diplomatice pe lângă Înalta Poartă şi conflicte cu aceasta, Ecaterina a II-a a Rusiei nu mai ţine seama de împotrivirea sultanului şi-şi trimite omul de încredere la Bucureşti.

Una dintre obligaţiile de maximă importanţă ale ambasadorului rus era organizarea de fastuase baluri, cu care Ecaterina cea Mare să ia în stăpânire mai încet, dar sigur, boierimea română.

Istoricul Silvian Ionescu povesteşte: „Consulatul rus era recunoscut pentru fastul balurilor pe care le organiza cu foarte multe prilejuri, precum ziua onomastică a ţarului sau aniversarea altui membru al familiei imperiale sau o celebrare a urcării pe tron”.

Istoricul Mihai Dimitrie Sturdza adaugă: „Participarea la baluri era o obligaţie a tuturor celor care voiau să-şi menţină prestigiul, dar era şi o obligatie de prestigiu a statelor în toate capitalele în care erau reprezentante.

Un ambasador dacă nu dădea baluri era socotit ca neîndeplinindu-şi obligaţiile, căci balurile erau imaginea ţării. Protipendada se strângea aici, iar ambasadorii încercau să se facă stimaţi, iubiţi.

Ei erau însă teribili agenţi secreţi care trimiteau rapoarte la Sankt Petersburg de la Bucureşti, o placă turnantă a politicii din Europa de Sud-Est. Aici se puteau afla multe şi se puteau pune la cale intrigi multe”.

 

Pagini: 1 2

Registration

Aici iti poti reseta parola