Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Tudor Vladimirescu, hotărât să nu lase, cu prețul vieții, Eteria să ocupe Bucureștii
Articole online

Tudor Vladimirescu, hotărât să nu lase, cu prețul vieții, Eteria să ocupe Bucureștii

Tudor_Vladimirescu_si_pandurii_sai_la_Bucuresti

Alexandru Ipsilanti a părăsit Focşanii, la 13/25 martie 1821, după o săptămână petrecută aici, perioadă în care conducătorul Eteriei a convocat „consiliul său de război, alcătuit din toţi şefii, să se consfătuiască pentru viitoarea expediţie”.

La 16 martie, trupele eteriste au ajuns la Buzău, iar la 18 martie, la Mizil.

La Ploieşti, unde a mai pierdut zece zile, Ipsilanti a strâns toate armele pe care le-a găsit şi a înrolat un număr mare de greci şi bulgari.

Apoi, foarte neliniştit cu privire la atitudinea lui Tudor şi Sava, s-a gândit să se retragă la Târgovişte.

Aici, a intervenit comandantul avangărzii, C. Ducas, care a susţinut cu tărie să se urmeze drumul spre Bucureşti, „deoarece este ruşine să ne temem de un român, noi care purtăm arme” şi am putea înfrunta chiar „un duşman mai numeros”.

După mai multe discuţii, această părere a fost acceptată, şi astfel, abia la 27 sau 28 martie, Ipsilanti a sosit în apropierea Bucureştiului, lângă satul Colentina.

„În loc de a merge drept în Bucureşti şi de arăta acolo o siguranţă imperturbabilă, (Ipsilanti) evită să intre în acest oraş, şi cu ezitarea omului care se îndoieşte de forţele sale, merse să îşi stabilească cartierul general la Colentina”, scria Iacovachi Rizo Nerulos, unul dintre eteriştii nemulţumiţi de încetineala marşului.

Este posibil ca unii boieri din divan, temându-se de ţăranii răsculaţi şi de căpetenia lor, şi crezându-l pe Ipsilanti susţinut de ruşi, să-l fi invitat, la un moment dat, în Bucureşti.

Pe de altă parte, Divanul, ajuns sub influenţa lui Tudor, i-a comunicat lui Ipsilanti să nu ocupe principatul.

Este, însă, sigur că populaţia părăsea oraşul, pe măsură ce se apropiau trupele eteriste.

În proclamaţia lansată de la Mizil, la 18 martie, Ipsilanti se adresează locuitorilor Bucureştiului, condamnându-le fuga:

„Trecând în provinciile dacice, am aflat cu mare nemulţumire că aţi lăsat pustie capitala voastră şi v-aţi risipit”.

„Frica este neîndreptăţită”, spunând că: „mai nainte de a se vărsa o picătură de sânge dacic, mormântul va acoperi trupurile noastre ale tuturor”.

Consulul francez Page, rămas la Bucureşti în timpul evenimentelor din a doua jumătate a lunii martie, descria în rapoartele sale situaţia Capitalei, unde se aştepta cu nelinişte înfruntarea armată dintre Tudor, care ocupase Cotrocenii la 18 martie, şi şeful Eteriei, a cărui intrare în oraş apărea de asemenea ca iminentă.

Ipsilanti şi-a anunţat sosirea printr-un ofiţer, care a transmis divanului ordinul de a pregăti alimente şi furaje pentru 10.000 de oameni şi 5.000 de cai.

„Anarhia a ajuns la culme în acest nefericit oraş – spune Page -, şi apariţia lui Ipsilanti, dintr-o clipă în alta, o va spori încă mai mult.

Teodor, care comandă în acest moment în Bucureşti, nevoind să-l recunoască pe Ipsilanti, situaţia se va decide prin soarta armelor.

În această dezordine, bărbaţi, femei, copii fug din oraş care încotro, pentru a fi prădaţi şi omorâţi pe câmpuri”.

 

Sursa: Agerpres

 

Pagini: 1 2

Registration

Aici iti poti reseta parola