Alături de cei trei mai fuseseră ridicaţi: tâmplarul Burăh Daice, chelnerul Ştefan Mladin, croitorul Andrei Reich, lingereasa Reghina Herscovici, ţesătoarea Raia Parlis, muncitoarea Jeni Davidsohn şi Şarlota Klein.
Împreună cu aceştia, poliţia mai înainta primului comisar “două dosare ale actelor de anchetaţi cu probele materiale de culpabilitate, din care se constată că susnumiţii, în calitate de membri ai partidului comunist, au tipărit şi răspândit clandestine manifeste, broşuri şi diverse publicaţiuni cu character revoluţionar, prin care se atacă coroana, forma de guvernământ, armata şi proprietatea, îndemnând masele muncitoreşti şi ţărăneşti la revoluţie comunistă în România”.
Mai erau predate referatul ofiţerului de poliţie care a cercetat cazul, un geamantan şi un coş continând o rolă mecanică şi două tiparniţe cu ustensile necesare imprimării şi multiplicării materialului de propagandă revoluţionară, precum şi zece pachete cu publicaţiunile comuniste confiscate la descinderile operate la locuinţele arestaţilor.
Ce au ajuns după 23 august 1944
Constantin Pârvulescu (1895-1992), unul dintre fondatorii PCR, preşedinte al Marii Adunări Naţionale în două rânduri: decembrie 1948-iulie 1949 şi ianuarie 1953- martie 1961. A fost membru al C.C. al P.M.R. (21 oct. 1945 – 25 iun. 1960), iar în 1952 a fost ales şi în Biroul Politic.
Teohari Georgescu (1908-1972), ministru de interne al României între anii 1945-1952.
Vasile Vâlcu (1910-1999), şef al Direcţiei de Informaţii Externe, martie 1954-decembrie 1955, prim-secretar al Comitetului Regiunii PMR Dobrogea (1955-1967). Promovat în conducerea partidului, fiind ales membru supleant al CC al PCR (1958–1960), membru CC al PCR (1960–1979) şi apoi membru CPEx al CC al PCR (1974–1979). Vasile Vâlcu a fost ales permanent ca deputat în Marea Adunare Naţional (1948–1989).
