“Ca un semn de cinstire şi din parte-mi a acestui erou naţional, care şi-a dat viaţa pentru neamul său, dăruiesc Academiei Române suma de zece mii de lei spre a servi ca premiu pentru cea mai bună lucrare asupra vieţii şi faptelor lui Tudor, precum şi asupra stării cultural din timpul său.
Primiţi, vă rog, domnule preşedinte, încredinţarea dragostei mele”, scria Ferdinand.
La rându-i, Principesa Elisabeta (foto), “adânc mişcată de atâtea mărturisiri de iubire şi bunătate, care Mi-au venit din toate unghiurile ţării cu prilejul căsătoriei Mele”, anunţa “depunerea la Fundaţiunea Universitară Carol I din Bucureşti a sumei de 300.000 (trei sute mii) lei în rentă română, din veniturile căreia să se acorde cinci burse de câte 3000 lei anual la cinci studente merituoase şi lipsite de mijloace şi anume: câte una la facultăţile de medicină din Bucureşti, Iaşi şi Cluj, una pentru o studentă la Universitatea din Cernăuţi şi una pentru o elevă din şcoala superioară de fete din Chişinău”.
O amintire trainică pentru scumpa Ţară Românească
Donaţia era “un mic semn de mulţumire şi recunoştinţă pentru darurile ce Mi s-au hărăzit şi ca o amintire trainică pentru scumpa Ţară Românească unde Mi-am petrecut frumoşii ani ai copilăriei şi ai tinereţei”.
Pentru Principesa Elisabeta a României sosise ceasul să păşească “peste pragul casei părinteşti îndreptându-Mă spre tărâmurile frumoasei Elade, noua mea Patrie”.
Pe 6 iunie 1921, Principele Carol scria că “urmând pilda Augustului meu Părinte şi însufleţit de dorinţa de a contribui şi eu după puterile mele, la opera de redeşteptare şi propăşire culturală a poporului, m-a gândit la înfiinţarea unei fondaţii culturale care să poarte numele meu”.
Menirea fundaţiei era să ajute şi să încurajeze instituţiile “pentru răspândirea culturii în popor, sprijinirea bibliotecilor populare şi ajutorarea tinerimei la studii”.
Cele trei scrisori au apărut în “Revista Răsăritul pentru învăţături şi îndemnuri bune”, organ autorizat al Caselor Naţionale.
