Tot el preciza că „în trecut nu se cunoaşte să fi făcut vreo politică, după 23 august se înscrie în PSD devenind membru de partid, unde de la prim început s-a încadrat în regimul nostru democrat popular, aducând prin lucrările sale ştiinţifice contribuţiuni valoroase Republicii noastre”. Miron Nicolescu era apeciat şi ca profesor având „un deosebit talent pedagogic, expunând lecţiile clar şi convingător, ceea ce atrage masele de studenţi spre munca ştiinţifică”
Anii până-n comunism
S-a născut la 14/27 aug. 1903, la Giurgiu. Şi-a făcut studiile liceale la Bucureşti, apoi a urmat Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, luându-şi licenţa în matematici în 1924.
Şi-a continuat pregătirea la Şcoala Normală din Paris (1926), obţinând în 1928, la Sorbona, titlul de doctor în ştiinţe matematice.
A fost conferenţiar suplinitor de matematici generale (1928-1929), docent de analiză matematică (1929-1931), conferenţiar definitiv (1931-1933) şi profesor de geometrie analitică (1933-1940) la Universitatea din Cernăuţi; profesor titular de geometrie analitică la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1940-1941), apoi profesor de calcul diferenţial şi integral (din 1941).
Sub comuniști
Șef al Catedrei de Calcul Diferenţial şi Integral (1948-1964) şi al Catedrei de Analiză Matematică (1964-1973) la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti (din 1941), apoi, din 1973, profesor consultant; director al Institutului de Matematică al Academiei Române (1963-1973); secretar general şi subsecretar de stat la Ministerul învăţământului (1946-1948).
Creator al şcolii române de analiză matematică, Miron Nicolescu a lăsat însemnate contribuţii în: teoria derivatei alveolare, teoria funcţiilor poliarmonice, teoria funcţiilor policalorice, teoria măsurii Jordan, analiza hiperbolică, analiticitate în algebre normate etc.
Membru corespondent (2 nov. 1948), apoi membru titular (2 iul. 1955) şi preşedinte (8 apr. 1966-30 iun. 1975) al Academiei Române.
A murit la 30 iunie 1975, la Bucureşti.
