Din 1978 până în 1995, fostul profesor de matematică, cu un IQ de geniu și cu o ură aprigă față de tehnologia modernă, expediase sau livrase cu mâna lui 16 dispozitive explozive artizanale unor universități, companii și zone publice de pe teritoriul Statelor Unite.
În urma acțiunilor sale, au fost ucise trei persoane și rănite aproape două duzini.
Căutările masive ale lui Unabomber sunt una dintre cele mai lungi și mai de amploare vânători de oameni din istoria Statelor Unite.
În operațiuni au fost implicați peste 150 de anchetatori, analiști și alți agenți de la Biroul Federal de Investigații (FBI), Biroul Alcoolului, Tutunului și Armelor de Foc (ATF) și Serviciul de Inspecției al Poștei.
În final, după o anchetă care a durat aproape două decenii, propriile cuvinte ale lui Kaczynski vor fi cele care vor duce la capturarea lui.
Campania de teroare a lui Unabomber a început pe 25 mai 1978, când un pachet învelit în hârtie maro, găsit în campusul Universității Illinois din Chicago, a fost returnat presupusului expeditor, profesor la Universitatea Northwestern, învecinată.
Cum profesorul nu trimisese nici un pachet, el l-a predat serviciului de securitate al campusului. Pachetul a explodat, rănind gardianul care încercase să-l desfacă.
La sfârșitul lui 1979, alte două bombe explodează, una dintre ele la Universitatea Northwestern, celalaltă la bordul unui zbor American Airlines, de la Washington la Chicago.
Un alt colet capcană trimis la începutul anului 1980, îl rănește grav pe Percy Wood, președintele United Airlines.
Cu ajutorul ATF și al Inspecției Poștale, FBI formează un grup de lucru numit UNABOM, după primețe ținte alese de atacatorul în serie: universitățile și companiile aeriene.
Deși au procedat la analize de laborator ale componentelor bombelor și s-au străduit să stabilească legături între victime pentru a descoperi indicii asupra identității teroristului, acestea nu au dus la nici un rezultat.
Bombardierul își fabrica dispozitivele explozive plecând de la materiale curente – inclusiv lemn, fir de pescuit, cuie sau bandă adezivă – care erau ușor de procurat, și manifestase o mare grijă de a nu lăsa urme.
După cum profilerul de la FBI James R. Fitzgerald declara la postul național de radio, în 2017, testele de laborator au sugerat că Unabomber scotea învelișurile bateriilor pe care le folosea și .își fabrica singur adezivul topind copite de căprioare.
„Și, desigur, nu existau amprente, nu existau urme AND – nimic de genul ăsta”, a explicat Fitzgerald.
Iar atacurile au continuat, iar bombele au devenit tot mai sofisticate și mai distructive.
În 1985, proprietarul unui magazin de computere din Sacramento, California, a devenit prima victimă a lui Unabomber, decedat în urma rănilor.
Prima turnură spectaculoasă în anchetă a survenit în 1987, când o femeie a declarat că a văzut un bărbat într-o parcare, la exteriorul unui magazin de articole de informatică din Salt Lake City, la câteva momente după ce explodase o bombă.
Plecând de la relatarea femeii, desenatorii au creat o schiță, devenită celebră, a suspectului Unabomber: un bărbat cu mustață, purtând ochelari de soare de pilot și un trening cu glugă.
Apoi, exploziile au încetat timp de șase ani, dar au reînceput la jumătatea lui 1993, cu atacuri împotriva profesorilor de la Universitatea din San Francisco și de la Universitatea din New Haven, Connecticut.
