Salariu, ce înseamnă. Termenul „salārium” în Imperiul Roman se referea, în mod tradițional, la plata făcută soldaților romani. Acest termen are rădăcinile în cuvântul latin „sal”, care înseamnă sare. Conform unei teorii larg răspândite, soldaților romani li se plătea inițial în sare. Atunci era un bun valoros și esențial pentru conservarea alimentelor și pentru sănătate. Cu toate acestea, nu există dovezi concludente care să susțină această teorie. Este posibil ca „salārium” să fi fost doar o plată monetară standard pentru serviciul militar.
Pe măsură ce economia și structura socială a Romei s-au dezvoltat, termenul „salārium” a ajuns să fie folosit mai larg. Pentru a descrie o formă de plată sau compensație pentru munca prestată, nu doar pentru soldați. În contextul modern, cuvântul salariu este un descendent direct al termenului latin. Se referă la plata făcută pentru muncă, de obicei sub formă de bani. Această rădăcină latină poate fi recunoscută în cuvântul francez “salaire”. În cele din urmă a ajuns în limba engleză sub forma cuvântului “salary”, susține și NPR.
Este important de menționat că, în vremea Romei antice, conceptul de „muncă salariată” nu era atât de răspândit ca în societățile moderne. Mulți oameni munceau ca sclavi, ca membri ai familiei. Sau ca cetățeni implicați în diverse tipuri de schimburi economice și sociale care nu implica neapărat un „salārium” în sensul modern al termenului. Deci, în contextul istoric al Romei, „salārium” avea un sens destul de specific și legat în mare parte de armata, dar a evoluat odată cu schimbările în structura economică și socială a imperiului.
Salariu plătit soldaților romani
Serviciul militar în Roma antică era o parte fundamentală a cetățeniei și a societății. Acesta a trecut prin mai multe faze și transformări de-a lungul istoriei Romei, de la regatul timpuriu până la Republică și apoi la Imperiu.
În perioada regalității, armata era formată în principal din cetățeni care își furnizau propriile echipamente și care erau mobilizați în caz de nevoie. Acest model era similar cu cel al altor orașe-state grecești și italice din acea vreme.
În perioada republicană, serviciul militar a devenit mai organizat. Armata romană a fost împărțită în legiuni, fiecare având un număr variabil de soldați, dar în general în jur de 4.000 – 5.000. Cetățenii cu proprietăți erau obligați să servească în armată și să își furnizeze propriul echipament. Serviciul militar era considerat o datorie civică și un mijloc de avansare socială și politică. Sistemul acesta a permis Romei să mobilizeze un număr mare de trupe. Care aveau nevoie de salariu.
Armata profesionistă cu salariu
Pe măsură ce Roma a devenit un imperiu, necesitatea de a menține granițele extinse și de a asigura ordinea internă a făcut ca armata să devină o forță permanentă, profesională. Legiunile erau acum formate din soldați de carieră care serveau pentru o perioadă de 20-25 de ani. În această perioadă, armata a început să includă și un număr mare de non-cetățeni (auxiliari), care puteau obține cetățenia romană după completarea serviciului militar.
În toate aceste perioade, serviciul militar a fost crucial pentru extinderea și menținerea imperiului. A fost, de asemenea, un important mecanism social și politic, oferind oportunități de avansare pentru indivizi și familiile lor. Generalele și comandanții militari care aveau succes adesea se bucurau de un statut înalt în societate și erau în poziții cheie pentru a influența politica romană.
Soldații erau compensați prin „stipendia” sau salarii, precum și prin prada de război. La pensionare, erau adesea recompensați cu terenuri. În concluzie, serviciul militar în Roma antică nu era doar o obligație civică, ci și o piatră de temelie a identității și culturii romane, cu implicații profunde pentru structura socială și politică a statului.
