Era după sfârșitul războiului balcanic când s-a încheiat Tratatul de la București, iar Tache Ionescu se întorsese din călătoria triumfală de la Atena, unde reușise să aplaneze conflictul dintre greci și turci și acum nu mai rămăsese de aranajat decât un ultim litigiu, după care urma parafarea protocolară.
Îndatoritor ca totdeauna, Take Ionescu știind pe prietenul lui de minister și de barou Constantin Dissescu mare amator de decorații convinsese pe președintele Consiliului Titu Maiorescu să-l trimită pe Logofătul Dreptății să-l înlocuiască la Constantinopol – și astfel conu Costică porni la Stambul.
Fiindcă nu-I plăcea calea apei, lăsă la o parte Marea Neagră și alese linia Giurgiu – Rusciuc.
Bineînțeles că șefii Partidului Conservator din localitate, printre care regretații Parizianu și Zaharof, îl duseră la debarcader cu onorurile cuvenite, luând în același timp instrucțiuni pentru întoarcere:
- La înapoiere vă telegrafiez, îi lămuri Excelența Sa.
Și plecă radios spre țărmurile Bosforului unde-l aștepta Osmanlia cu briliante.
Programul a corespuns întocmai așteptărilor.
Trimisul României a fost sărbătorit și dările de seamă ale ziarelor au dus în lumea întreagă știrea cum l-a primit Sultanul și cum l-a încărcat cu daruri și onoruri.
Emoția în cercurile noastre politice era mare, iar când girgiuvenii primiră telegrama, anunțând întoarcerea fiului distins al țării, se hotărâră cum se și cuvenea să-i facă o primire strălucită.
Autoritățile și șefii locali ai tuturor partidelor – că era vorba de un succes al țării – așteptau la debarcader sosirea vaporului… când un factor postal, trimis în goană, aduse prefectului județului o a doua telegramă, de astă data urgentă, expediată din Rusciuc:
„Aduceți semințe pentru sticleți!”, cuvânta răvașul laconic sub care se citea negru pe alb iscălitura Dissescu.
Fu un moment de stupoare general,
Parizianu și Zaharof anunțară la telefon Clubul.
Să fie greșeală de transmisie? Să fie farsă? Să fie depeșă cu cheie?
În cele din urmă hotărâră să cumpere semințele și să le țină în buzunar.
Dac-o întreba Excelența Sa despre dânsele, „La dispoziție!”, dacă nu, să nici nu le pomenească.
Asupra discuțiilor și nedumeririi, iată în sfârșit vaporașul sosit la Ramadan și mulțimea scoțând urale entuziaste, pe când muzica militară ataca un marș eroic.
