Tatăl l-a trimis să se facă negustor, dar s-a apucat de Decameron

 

Povestirile sale reunite în „Decameronul” (1470) au influenţat nu numai dezvoltarea literaturii italiene, dar şi modelul genului de nuvelă, reluat în creaţia multor scriitori europeni.

Scriitorul Giovanni Boccaccio, precursor al Renaşterii, s-a născut la 16 iunie 1313, la Florenţa.

A fost trimis de tatăl său, în 1327, la Napoli să facă practică în comerţ, activitate la care a renunţat pentru a studia dreptul canonic şi limbile clasice.

În acei ani, Boccaccio a studiat, în special, clasicii latini, precum şi literatura de curte franceză şi italiană, şi a scris primele sale opere: Filocolo (1336-1338), Filostrato (1335), Teseida (1339-1341), Caccia di Diana (1334-1338).

A fost primit la curtea regelui Robert d’Anjou, regele oraşului Napoli, unde a cunoscut-o pe Maria de Conti d’Anjou, fiica nelegitimă a regelui, care apare ca Fiammetta în multe din creaţiile sale literare.

În 1341, s-a întors la Florenţa, fiind numit într-o funcţie diplomatică din partea conducerii oraşului.

A compus noi opere poetice şi în proză: Ninfale d’Ameto sau Commedia delle Ninfe fiorentine (1341-1342), Elegia di madonna Fiammetta (1343-1344), Ninfale fiesolano (1344-1346).

În 1350, s-a întâlnit pentru prima dată cu Francesco Petrarca, după ce mai înainte îi scrisese epistola în limba latină Mavatores Miles (1339). De Petrarca l-a legat o trainică prietenie până la moartea acestuia, în 1374.

Împreună s-au angajat în traducerea autorilor antichităţii clasice.

Petrarca l-a îndrumat către cultura literară de tip umanist.

Operele târzii ale lui Boccaccio au fost scrise numai în limba latină, printre acestea Genealogia deorum gentilium, un tratat de mitologie greco-romană.

După epidemia de ciumă, care a devastat Europa în 1348, a lucrat la opera sa majoră, Il Decamerone, care a circulat în manuscrise şi a fost tipărită pentru prima dată abia în 1470.

În anul 1351, a fost numit în administraţia oraşului Milano, iar în 1359, a înfiinţat prima catedră de limbă greacă la Studio Fiorentino.

Între timp, a scris Trattatello in laude di Dante (1357). Boccaccio a fost acela care la opera majoră a lui Dante Alighieri, Commedia, a adăugat adjectivul Divina.

După călătorii întreprinse la Napoli şi Veneţia, s-a întors la Florenţa, unde, în 1373, a primit o funcţie la Universitatea Florentină.

Starea sănătăţii lui s-a înrăutăţit şi, la 21 decembrie 1375, a murit în vila lui de la Certado.