Scriitorul Giovanni Boccaccio, precursor al Renaşterii, s-a născut la 16 iunie 1313, la Florenţa.
A fost trimis de tatăl său, în 1327, la Napoli să facă practică în comerţ, activitate la care a renunţat pentru a studia dreptul canonic şi limbile clasice.
În acei ani, Boccaccio a studiat, în special, clasicii latini, precum şi literatura de curte franceză şi italiană, şi a scris primele sale opere: Filocolo (1336-1338), Filostrato (1335), Teseida (1339-1341), Caccia di Diana (1334-1338).
A fost primit la curtea regelui Robert d’Anjou, regele oraşului Napoli, unde a cunoscut-o pe Maria de Conti d’Anjou, fiica nelegitimă a regelui, care apare ca Fiammetta în multe din creaţiile sale literare.
În 1341, s-a întors la Florenţa, fiind numit într-o funcţie diplomatică din partea conducerii oraşului.
A compus noi opere poetice şi în proză: Ninfale d’Ameto sau Commedia delle Ninfe fiorentine (1341-1342), Elegia di madonna Fiammetta (1343-1344), Ninfale fiesolano (1344-1346).
În 1350, s-a întâlnit pentru prima dată cu Francesco Petrarca, după ce mai înainte îi scrisese epistola în limba latină Mavatores Miles (1339). De Petrarca l-a legat o trainică prietenie până la moartea acestuia, în 1374.
Împreună s-au angajat în traducerea autorilor antichităţii clasice.
Petrarca l-a îndrumat către cultura literară de tip umanist.
Operele târzii ale lui Boccaccio au fost scrise numai în limba latină, printre acestea Genealogia deorum gentilium, un tratat de mitologie greco-romană.
După epidemia de ciumă, care a devastat Europa în 1348, a lucrat la opera sa majoră, Il Decamerone, care a circulat în manuscrise şi a fost tipărită pentru prima dată abia în 1470.
În anul 1351, a fost numit în administraţia oraşului Milano, iar în 1359, a înfiinţat prima catedră de limbă greacă la Studio Fiorentino.
Între timp, a scris Trattatello in laude di Dante (1357). Boccaccio a fost acela care la opera majoră a lui Dante Alighieri, Commedia, a adăugat adjectivul Divina.
După călătorii întreprinse la Napoli şi Veneţia, s-a întors la Florenţa, unde, în 1373, a primit o funcţie la Universitatea Florentină.
Starea sănătăţii lui s-a înrăutăţit şi, la 21 decembrie 1375, a murit în vila lui de la Certado.
