Supărarea ultimului colăcar. România pierdută

 

De peste 30 de ani, Fănică Cristia din Păulești-Vrancea, a cărui meserie este electrician auto, are o ocupaţie de weekend mai puţin obişnuită: recită obiceiurile la nunţi.

„În timpul în care se juca hora, erau pregătite mai multe scaune, care erau acoperite cu cergi şi pe care se aşezau socrii mari şi socri mici pentru ca mirele şi mireasa să îşi ceară iertare de la părinţi.

Tot colăcarul era cel care recita ‘Iertăciunea’ şi în funcţie de cât de bine şi frumos ştia să recite, nu de puţine ori se lăsa cu lacrimi din partea mirilor şi a părinţilor, dar şi din partea nuntaşilor care erau mai sensibili. Lacrimile erau considerate un semn că în acel an vor fi prune din belşug”, îşi aminteşte Fănică Cristea.

Nunţile de altădată

Acesta vorbeşte cu nostalgie de nunţile de altădată, cu toate obiceiurile care le însoţeau, şi pentru că astăzi, spune el, nunţile nu mai sunt la fel de distractive, iar obiceiurile se mai fac „ca să dea bine pe filmare”.

„La Păuleşti, nunta ţinea trei sau patru zile şi fiecare zi avea semnificaţia şi farmecul ei. Şi acum se mai fac obiceiuri la Păuleşti, însă pentru că petrecerea are loc de obicei la vreun restaurant din altă localitate, colăcarul este chemat sâmbăta, la socrul mare, unde se fac şi obiceiurile. Se fac pentru că dau bine la casetă.

Acum nunţile se filmează şi toţi vor să vadă obiceiurile pe filmare. Uneori mă cheamă la restaurant, însă obiceiurile nu mai au aceleaşi semnificaţii”, afirmă colăcarul, care recunoaşte că de cele mai multe ori merge gratis pentru a face obiceiurile la evenimente. Doar de dragul tradiţiilor.

Colăcarul povesteşte că i-au plăcut de mic nunţile, unde a început prin a strânge darul. Oraţiile spune că „le-a furat” de la un om din sat, care nu a vrut să îl înveţe atunci când l-a rugat.

Povestea sa ar putea fi o carte. Iar Fănică a scris una. Despre obiceiuri şi tradiţii, de la naştere până la înmormântare, de la obiceiurile de Paşte până la cele de Crăciun şi Anul Nou.

 Şi pentru că trecutul e foarte important pentru el şi nu a vrut să se piardă nimic, a dedicat un întreg capitol arborelui genealogic al tuturor familiilor din Păuleşti.

Bărbatul are trei copii, toţi la casele lor, niciunul însă interesat să ducă mai departe tradiţia. Fiica se mai îmbracă în diverse ocazii în costumul popular, iar băiatul cel mic a învăţat oraţiile, dar nu a făcut din asta o pasiune. Poate vreunul dintre nepoţi, cândva, va duce mai departe moştenirea bunicului.

Sursa: Agerpres

Parteneri