Filmul este o adaptare a unui muzical din 1959 compus de Richard Rodgers, bazat pe povestea reală a Mariei von Trapp, adaptată după memoriile acesteia intitulate „Povestea familiei de cântăreți von Trapp”.
Filmul prezintă povestea Mariei, al cărei rol este interpretat de Julie Andrews, o fată austriacă orfană crescută la mănăstire, care este angajată guvernantă la casa căpitanului Georg von Trapp, un ofițer văduv cu șapte copii și cu un comportament sever.
–Adevărata familie von Trapp–
Firea veselă și nu în ultimul rând înclinația spre muzică a Mariei reușesc să schimbe atmosfera cazonă din casa căpitanului, înveselind-o, spre deliciul celor șapte copii, care o adoptă ca pe o mamă. Georg sfârșește prin a se îndrăgosti și el de Maria și cei doi se căsătoresc.
Ocupația germană a Austriei strică atmosfera idilică din familia von Trapp. Căpitanul este înrolat în armata nazistă, lucru pe care îl găsește de neconceput, astfel că întreaga familie fuge în Elveția, folosindu-se de un concurs muzical.
–Andrews și Plummer în timpul turnării filmului–
Straniu este că femeia care a făcut posibilă această capodoperă, Maria von Trapp, nu a fost invitată la premieră. După cum scrie ziarul britanic Telegraph, Maria a luat legătura cu producătorii, iar aceștia i-au dat un răspuns halucinant: nu mai sunt locuri libere!
Faptul este cu atât mai șocant cu cât Maria von Trapp fusese invitată la premiera muzicalului lui Rodgers, în 1959.
–Maria von Trapp–
Mai mult, înșiși producătorii îi aduseseră un omagiu Mariei, care apare în carne și oase în film, în timpul cântecului „I Have Confidence”, mergând de-a lungul unei galerii cu arcade alături de fiica sa din viața reală, Rosemarie, și de Barbara, fiica lui Werner von Trapp, al doilea fiu al căpitanului.
Este una dintre cele mai faimoase secvențe cameo din întreaga istorie a cinematografiei.
Ce a fost în capul producătorilor de au ignorat-o pe Maria rămâne și azi un mister.
Maria trebuie să fi fost dezamăgită și de criticile care au venit după premieră. New Herald Tribune a descris filmul ca fiind o „dulcegărie dezgustătoare” despre un bătrân amorezat de o puștoaică. Iar New York Times a criticat „nonsensul romantic” al intrigii și „rolurile artificiale” ale copiilor.
Cu toate acestea, filmul a avut un uriaș succes, aducând câștiguri de 300 de milioane de dolari. Critica a sfârșit prin a-i acorda și ea recunoaștere, Sunetul Muzicii fiind laureat a cinci premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film. Un film la fel de iubit și astăzi, ducând mai departe povestea Mariei von Trapp, căreia producătorii i-au întors spatele la premieră.
