SUA au oferit discret Ucrainei rachete de vânătoare de radare care ar putea fi cu adevărat o problemă pentru Rusia
Avantajul Ucrainei va fi probabil temporar, pe măsură ce armata rusă se va adapta, dar pentru moment, prezența rachetelor AGM-88 HARM, sau rachete anti-radiații de mare viteză, va face ca trupele rusești să se gândească de două ori înainte de a-și porni radarele.
Prezența AGM-88 înseamnă probleme pentru radarele rusești de apărare aeriană necesare pentru a se apăra împotriva elicopterelor și avioanelor cu reacție ucrainene și pentru radarele de contra-baterie folosite pentru a localiza artileria ucraineană – inclusiv lansatoarele multiple de rachete fabricate în SUA.
Rapoartele privind rachetele de distrugere a radarelor din Ucraina au apărut la începutul lunii august, după ce bloggeri ruși au raportat descoperirea unor fragmente de HARM care ar fi lovit un amplasament de rachete antiaeriene rusești din Ucraina. Pentagonul a confirmat că au fost furnizate HARM-uri Ucrainei.
„Am inclus o serie de rachete antiradiații care pot fi lansate de pe avioanele ucrainene și care pot avea efecte asupra radarelor rusești”, a declarat Colin Kahl, subsecretarul apărării pentru politică, reporterilor la 8 august, deși nu a oferit alte detalii.
Un vânător de radare
HARM este o armă puternică, dar nu una nouă. A fost lansată pentru prima dată în 1983, iar racheta de 4 metri și 800 de kilograme are o rază de acțiune de 30 de mile și o viteză maximă de Mach 2.
Avioanele americane care efectuează misiuni de suprimare a apărării aeriene inamice au folosit AGM-88 în mai multe operațiuni, inclusiv în Libia, Irak și Iugoslavia. Racheta este folosită în prezent de 15 țări în total.
AGM-88 este o descendentă a rachetei AGM-45 Shrike, care a fost folosită în Războiul din Vietnam cu un succes mixt.
Shrike avea o rază scurtă de acțiune și se putea concentra doar pe un număr limitat de frecvențe radar. Operatorii radar nord-vietnamezi au învățat să confunde detectorul radar al rachetei prin activarea și dezactivarea emițătoarelor lor.
HARM a remediat aceste neajunsuri. Căutătorul său radar acoperă o gamă largă de frecvențe și păstrează locația emițătorului radar chiar dacă radarul este oprit. Raza sa de acțiune de 30 de mile înseamnă că poate fi lansat dincolo de raza de acțiune a multor arme antiaeriene.
Marina americană va desfășura racheta ghidată antiradiație avansată cu rază de acțiune extinsă (AGM-88G Advanced Anti-Radiation Guided Missile Extended Range – AARGM-ER) în 2023, iar arma de atac în stand-in (SiAW), concepută pentru a ataca un set mai larg de ținte din cadrul unui sistem de apărare aeriană inamic, este în curs de dezvoltare pentru F-35.
La rândul său, Rusia dispune de racheta anti-radiații Kh-31P – bazată pe racheta antiradiații supersonică Kh-31 – care a fost vândută Chinei sub numele de YJ-91.
Limitele puterii aeriene
Rachetele antiradiație nu sunt arme minune, dar pot fi extrem de utile. Atunci când sunt lansate înainte de o lovitură aeriană, ele pot suprima apărarea aeriană și pot deschide o cale sigură pentru avioanele aliate.
De asemenea, ele pot fi păcălite prin trucuri, cum ar fi emițătoarele radar momeală. De exemplu, sistemul de momeală TLQ-32 al SUA plasează emițătoare false la o anumită distanță față de radarul real.
Mai degrabă, rachetele anti-radar sunt doar unul dintre numeroasele instrumente – cum ar fi bruiajul și momelile – în jocul în continuă evoluție, de tip „șoarecele și pisica” al războiului electronic.
