Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Stolnicul Cantacuzino îl urcă pe tron pe Brâncoveanu, apoi îl dă pe mâna turcilor ca să-l decapiteze și, repede, are aceeași soartă
Articole online

Stolnicul Cantacuzino îl urcă pe tron pe Brâncoveanu, apoi îl dă pe mâna turcilor ca să-l decapiteze și, repede, are aceeași soartă

A tipărit, la Padova, în 1700, prima hartă a Ţării Româneşti, realizată împreună cu Ion Comnen. Opera sa fundamentală este „Istoria Ţării Rumâneşti, întru care să cuprinde numele ei cel dintâi şi cine au fost lăcuitorii ei atunci şi apoi cine o au mai descălecat şi o au stăpânit până şi în vremurile de acum, cum s-au tras şi stă”, începută în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino şi rămasă neterminată.

Stolnicul Constantin Cantacuzino s-a născut în anul 1640, la Târgovişte, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino şi al Elinei, fiica domnului Ţării Româneşti Radu Şerban (1602-1611).

A studiat la Istanbul, în perioada 1665-1667, apoi la Padova, între 1667 și 1669, formându-şi o vastă şi serioasă cultură umanistă.

În vremea lui, în Ţările Române dominaţia otomană s-a accentuat, ştirbindu-le autonomia internă, mai ales prin amestecul sultanului în numirea domnilor.

În Ţara Românească, în partea a doua a veacului al XVII-lea,  este perioada luptelor dintre două facţiuni boiereşti – Cantacuzinii şi Bălenii -, soldate cu dese schimbări ale domnilor pe tronul ţării.

O perioadă de stabilitate a început odată cu domnia lui Şerban Cantacuzino (1678-1688).

În timpul domniei acestuia, dar mai ales sub Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi Ştefan Cantacuzino (1714-1716), stolnicul Constantin Cantacuzino a jucat un rol politic important, orientând politica externă a statului muntean în direcţia unei treptate şi prudente apropieri de Austria şi Rusia şi îndepărtare de Imperiul Otoman.

L-a educat pe Constantin Brâncoveanu

El s-a ocupat de creşterea şi educaţia aleasă a viitorului domn Constantin Brâncoveanu, precum şi de iniţierea acestuia în tainele diplomaţiei europene.

Curtea domnească din Bucureşti a concentrat în vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu cea mai intensă activitate diplomatică din Europa de sud-est.

Potrivit secretarului florentin al lui Brâncoveanu, Anton Maria Del Chiaro, stolnicul Constantin Cantacuzino, sfetnic apropiat, dirija corespondenţa domnului cu suveranii creştini.

Cunoscător al limbilor italiană, latină, greacă, stolnicul Cantacuzino era posesorul uneia din cele mai mari biblioteci din acea vreme, moştenită în mare parte de la tatăl său.

A întreţinut corespondenţă diplomatică şi pe teme culturale cu importante personalităţi ale timpului (patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara, învăţatul grec Ioan Cariofil, regele Ian Sobieski, împăratul Iosif I, ţarul Petru cel Mare, generalul austriac Marsigli, cărturarul Nicolae Milescu ş.a) şi a colaborat cu traduceri efective sau în calitate de consultant la elaborarea unor tălmăciri de lucrări religioase ale fraţilor Şerban şi Radu Greceanu (între care şi Biblia tipărită la Bucureşti în 1688), contribuind în acest fel la procesul de îmbogăţire a limbii române scrise.

A avut soarta Brâncovenilor

În ultimii ani de domnie ai lui Brâncoveanu relaţiile acestuia cu stolnicul Constantin Cantacuzino s-au deteriorat.

Stolnicul Cantacuzino a reuşit să-şi impună fiul, pe Ştefan Cantacuzino (1714-1716), pe tronul Ţării Româneşti în locul lui Constantin Brâncoveanu, dar a sfârşit, în cele din urmă, prin a fi decapitat la Istanbul, împreună cu fiul său, la 7 iunie 1716, sub acuzația colaborării cu austriecii.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA