Câți bani i s-au cerut lui Constantin Brâncoveanu la Constantinopol pentru a fi lăsat în viață

 

Domnitorul Constantin Brâncoveanu avea relații comerciale foarte strânse cu Veneția.

În general, comerțul îl făcea prin omul său de afaceri Mano Apostolul, macedonean, asistat de grecul Nico Papa Zaraful, dar, uneori, lua el însuși parte la acest comerț.

În urma acestor relații comerciale, Brâncoveanu depunea sume însemnate în monetăria (Zecca) din Veneția, care era banca cea mai însemnată a timpului.

Aceși bani erau administrați, din încredințarea domnitorului, de Nicolae Caraiani (Caragiani), originar din Ianina, membru de frunte al coloniei grecești din Veneția.

Acesta plătește în mai multe rânduri diferite sume negustorului Mano Apostolul, precum reiese din socotelile ce le-a înaintat lui Brâncoveanu la 12 ianuarie 1712.

Pe lângă bani mai apar două draperii de aur într-o castă pentru Doamnă, suma data tipografului Bartoli conform comenzii 322 ducați aur venețieni, sforicele de aur în casetă etc.

Toate aceste mărfuri ajungeau la Brâncoveanu prin Durazzo.

 

Depozitul la 1702

O altă chitanță a lui Caragiani trimisă lui Brîncoveanu arată sumele depuse pendru Domn la Veneția, împreună cu procentele stabilite:

În anul 1698 ducați 41.666 groși 16 cu 4,5%

În anul 1698 ducați 3166 groși 13 cu 5%

În anul 1700 ducați 50.000         cu, 3,75%

În anul 1700 ducați 25.000 cu 3,75%

În anul 1702 ducați 76.666 groși 13 cu 4,5%.

În total ducați 196.498, groși 39.

Brâncoveanu avea depusă în casa mineră a casei de Austria suma de 244.844 florin și 9 carantini (creițari).

Această sumă a fost vărsată parte în monedă, parte în giuvaieruri și a fost întrebuințată de Austria pentru fortificarea granițelor Transilvaniei.

În documentul italian, anul acestei depuneri este 1715, or Domnul era deja mort, așa că e probabil ca suma să fi fost depusă cu puțin înainte de moartea lui Brâncoveanu.

Raportul ambasadorilor Veneției

Brâncoveanu a fost dus la Constantinopol pe la mijlocul lui aprile 1714, iar la 26 mai, ambasadorii Veneției deja comunicau Dogelui că Brâncoveanu este închis cu toată familia și se pare că turcii vor să sechestreze și banii Domnului depuși îm țări străine.

După informațiile ambasadorului Andrea Memmo, turcii credeau că Brâncoveanu avea depuși la Veneția 300 de pungi, adică 150.000 reali, ceea ce umplea de bucurie pe marele vizir, care ordonase să se facă investigații.

Ceva mai târziu, același ambasador raporta Dogelui că la Constantinopol se vorbește că Brâncoveanu avea o avere de două milioane de piaștri, în bani, giuvaieruri, animale și felurite efecte, în afara de terenurile imense pe care le deținea, în afara Țării Românești.

Târgul lui Bustangi Bassi

Un apropiat al sultanului, Bustangi Bassi, mereu îl pâra pe Brâncoveanu și propunea să fie torturat pentru a-și declara toți banii.

Această persoană i-a propus nefericitului Domn să-și recâștige libertatea readucând din Veneția, în termen de cinci luni, cele 20.000 de pungi în valoare de 10 milioane, dar Brâncoveanu a refuzat, pe de o parte pentru că nu avea atâția bani, pe de alta știind că sfârșitul ar fi același.

După moartea lui Brâncoveanu, turcii n-au intervenit oficial pentru a-i confisca banii din Veneția.

Sursa: Al. Doboși, Depozitele lui Constantin Brâncoveanu la „Banca di Venezia”