Cum am ieșit în stradă am observat agenții Securitatii într-o Dacie, doi au ieșit din mașină și s-au luat după noi. Prezența lor ne stimula. Afirmația nu venea hodoronc-tronc, ci continua o discuție despre Soljenițîn începută la el acasă. Era bucuros să găsească un admirator al scriitorului rus.
Citisem Gulag, Pavilionul Canceroșilor, O zi din viața lui Ivan Denisovici. Să spun că avea în perete o fotografie color a lui Soljenițîn, decupată dintr-o revistă occidentală. Soljenițin era unul din subiectele lui favorite. De aici am început să vorbim despre comunism.
Un adevăr de necontestat
A ajuns să-mi spună „o să trăim sfârșitul lui!!! Ai să vezi! Nu mai e mult!”. Eram în 1983. Nu prea se arătau semne. 99% aveau convingerea că vom trăi veșnic cu un Ceaușescu deasupra capului.
Cel puțin cât va exista URSS, i-am zis. E de neimaginat ca URSS să cadă sau să-si schimbe sistemul politic. Rușii sunt născuți pentru bolsevism. Le trebuie un cnut.
Eram suspicios – de ce mi-a trântit asta cu căderea comunismului? Poate mă încearcă, mi-am zis.
De ce ar avea încredere într-un necunoscut care îl provoca pe subiecte pe care mai nimeni nu avea curaj să le abordeze.
Era letal dacă eram informator al Securitatii. Lumea noastră era bucsita cu ei.
Circula butada că la doi români sunt trei informatori. Nu o credeam, dar după 1990, când am cercetat în arhive, s-a adeverit că erau mult mai mulți decât credeam.
M-am uitat lung la figura lui să văd daca nu blufează așa, să mă încurajeze, îi păream deprimat. Nu, deloc. Era senin, rostise un adevăr de neconstestat pentru el.
Fragment din volumul „Sunt un copil al războiului rece” in curs de aparitie la editura Corint aprilie/ 2020. Comandati on-line la libris.ro. Discount 25%, in loc de 44,90, platiti 33,67.lei Primele 100 de exemplare vin cu autograful autorului.
