După 1890, însă, a devenit un sport popular.
În 1891, la Bucureşti, ia fiinţă Clubul Velocipediştilor care începe să organizeze diverse competiţii, chiar pe distanţe mai lungi: în 1892 pe ruta Bucureşti – Ploieşti – Bucureşti.
Taxa de cinci lei
În 1894 concursul, desfăşurat pe aceeaşi rută, era deschis şi celor ce nu erau membri ai clubului, în schimbul unei taxe de participare de 5 lei.
Punctul de întâlnire al concurenţilor era la Bufetul de la Şoseaua Kiseleff la ora 5,30 dimineaţa urmând ca startul să se dea la ora 6.
La şosea se amenajase o pistă specială pentru ciclism, pe partea stângă, pentru a nu incomoda nici pietonii, nici călăreţii care mergeau pe cealaltă parte, pe pista rezervată lor.
În 1896 se inaugurează, la rondul al doilea, un velodrom pentru pasionaţii acestui sport, care se înmulţeau mereu.
Printre fanii noului sport pe care îl îmbrăţişaseră cu pasiune participând la întreceri, erau personalităţi culturale de marcă precum Alexandru Macedonski, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea şi Ştefan Luchian.
Ciclistul Macedonski
Între 20 şi 23 octombrie 1894, poetul Macedonski porneşte, împreună cu Constantin Cantilli, într-o temerară cursă pe ruta Bucureşti
Braşov şi retur, palpitant descrisă de coechipierul său în broşura „Pe velociped”.
Între celelalte extravaganţe ale pictorului Ştefan Luchian din perioada sa de bogăție, după moştenirea averii materne, era şi participarea la cursele de pe velodromul de la Șosea, din chiar apropierea luxoasei vile în care locuia.
În 1896 se remarca în cursa dintre Bucureşti şi Giurgiu, iar anul următor pe traseul Bucureşti – Turtucaia.
Ba, mai mult, într-o seară de vară, când se întorcea de la o petrecere, pe bicicletă, împreună cu prietenul şi colegul său, Constantin Artachino, aprinşi amândoi de băutură, s-au luat la hâră şi au început să se bată în timp ce pedalau unul lângă altul, ca într-un turnir medieval, caii fiind înlocuiţi de vehiculul pe două roţi, cei doi „cavaleri” şi-au cărat reciproc palme şi pumni apoi au încercat să se doboare, rostogolindu-se amândoi în şanţ.
Fragment din lucrarea lui Dr. Adrian Silvan-Ionescu, Societatea urbană românească, sporturile și modelele lor în secolul al XIX-lea
