Spionul care a împiedicat ca Războiul Rece să dea în clocot

 

În 1984, spionii americani care monitorizau presa sovietică au descoperit un articol alarmant într-o revistă.

Acesta nu vorbea despre conducătorii sovietici, nici despre vreo atitudine belicoasă la adresa Statelor Unite. De fapt, era o rețetă culinară pentru gătit lișițe.

Pentru oficialii CIA, asta însemna alertă de grad zero. De multă vreme făcuseră o înțelegere cu un agent sovietic dublu, având indicativul „Top Hat”, ca, în cazul în care dorește să ia legătura cu ei, o va semnala publicând rețeta. Era Top Hat în pericol?

După cum se părea, da. La scurt timp, cel mai valoros spion al Statelor Unite, Dmitri Poliakov, a dispărut.

Timp de aproape 25 de ani, ofițerul de informații militare sovietice (GRU), fusese sursa cea mai fiabilă a Statelor Unite în legătură cu armata sovietică.

Documentele și indiciile furnizate de Poliakov au determinat strategia americană în China, în timpul Războiului Rece, și au ajutat Pentagonul să ia cele mai bune decizii în cursa înarmărilor.

La Washington, lui Poliakov i se atribuia meritul de a fi împiedicat ca Războiul Rece să dea în clocot, oferindu-le Statelor Unite secrete care au permis să fie mereu înaintea Uniunii Sovietice, din punctul de vedere al armamentului.

Era însă Poliakov cu adevărat un agent dublu? Sau era unul triplu, care menținuse Statele Unite racordate la un flux de informații false și dezinformări? Și ce s-a întâmplat cu el după dispariția sa bruscă?

La aceste întrebări răspunde un documentar realizat de History.

Poliakov se născuse în Ucraina, în 1921. După ce a luptat în Al Doilea Război Mondial, a fost recrutat de GRU, serviciul sovietic de informații militare.

Nu era genul de om despre care ai spune că este un spion – fiu al unui contabil, era el însuși un tată de familie modest care își ocupa timpul liber cu mici lucrări de tâmplărie.

Aparent, era un agent devotat și un aset fiabil al GRU. Însă, pe măsură ce a urcat treptele ierarhice ale agenției, potrivit protocolului și ducând o viață banală, a început să lucreze împotriva URSS.

În acea perioadă, GRU avea agenți peste tot în lume și era însărcinată să afle tot ce era posibil în legătură cu modul de viață, prioritățile și mijloacele militare americane.

Statele Unite au făcut același lucru, însă misiunea americană era mult mai dificilă din cauza opacității aproape totale a regimului sovietic.

Până când Poliakov și-a oferit serviciile CIA, pentru a lucra ca agent dublu.

În acea perioadă, lucra la Misiunea sovietică la Națiunile Unite, de la New York. Deși Poliakov fusese devotat URSS, el era din ce în ce mai dezgustat de corupția liderilor sovietici și era convins că prăbușirea comunismului este iminentă.

În aceste condiții, și-a oferit serviciile Statelor Unite.

Un ofițer CIA care a lucrat cu Poliakov credea că motivația lui de a-i ajuta pe americani își avea originea în serviciul său din război.

„A pus în contrast ororile, carnagiul, lucrurile pentru care se bătuse, cu duplicitatea și corupția pe care le vedea dezvoltându-se la Moscova”, a declarat această sursă revistei Time.

Poliakov se considera a fi un „patriot rus”, scrie ziaristul american Ronald Kessler.

Spionul trăia modest și refuza să accepte sume mari de bani pentru munca sa. A insistat să nu primească decât 3.000 de dolari. Banii nu erau gheață. Poliakov a acceptat să fie plătit în „unelte electrice Black & Decker, instrumente de pescuit și puști de vânătoare”.