În 1954, celula a primit ordin să execute o serie de atentate cu bombe împotriva unor obiective guvernamentale și a instituțiilor americane și britanice din Egipt.
Israelienii urmăreau, prin ceea ce a rămas în istorie ca Operațiunea Susannah sau Afacerea Lavon, ca atentatele să fie atribuite Fraților Musulmani, aflați în lupta pentru putere cu colonelul Nasser, și să-I convingă pe britanici să-și mențină trupele în peninsula Sinai, pentru a apară tânărul stat israelian.
Nasser era în negocieri cu britanicii pentru evacuarea imensei lor baze militare din zona Canalului Suez, iar Frăția Musulmană erau împotriva compromisurilor pe care voia el să le facă.
Operațiunea era condusă de Avri Elad, cunoscut pentru fărădelegile și abuzurile sale din cadrul armatei, care se va dovedi un trădător de ultimă speță.
Pe 5 octombrie 1954, ministrul egiptean de interne Zakaria Muhieddin, a anunțat capturarea a unei rețele israeliene de sabotaj compusă din 13 oameni. Prima reacție a lumii, mai ales a evreimii, a fost să dea vină pe anti-semitism.
Indignarea a crescut la 11 decembrie cînd grupul a fost adus în față tribunalului.
Primul ministru Moshe Sharett a denunțat în Knesset „complotul dezgustător pus la cale în Alexandria… mascaradă de proces împotriva unui grup de evrei care au căzut victime ale acuzațiilor mincinoase și care au fost amenințați și torturați pentru a mărturisi crime imaginare …”, potrivit din Jerusalem Post, 12 decembrie 1954.
Ziarul Ha’aretz scria că procesul dovedește că „liderii egipteni nu ezită să inventeze cele mai fantasmagorice acuzații care le convin” și că „în situația curentă din Egipt, junta conducătoare are mare nevoie de niște diversiuni”.
Celula lui Ben Gurion intră în acțiune
Procesul a stabilit că atentatele au fost făcute de o rețea teroristă a spionilor israelieni, condusă de colonelul Avraharn Dar – alias John Darling – și de agenți veniți în Egipt sub diverse pretexte.
Ei au recrutat evrei egipteni, unul dintre ei fiind tânăra Marcelle Ninio, care lucra în birourile unei companii britanice.
Cum Ben Gurion, „părintele Statului Israel”, nu a reușit să-i facă pe americani și britanici să renunțe la înțelegerile cu Nasser, iar șeful spionajului israelian, colonelul Benyamin Givli, a ordonat rețelei de spioni să saboteze aceste înțelegeri prin atentate teroriste.
