Publicăm astăzi o telegramă din 12 martie 1951, transmisă de un agent din România către Washington. Informațiile din ea sunt alarmante și, slavă Domnului, nu au fost confirmate:
Informații neevaluate
”Subiect: Emigrarea cetățenilor sovietici din Uniunea Sovietică în România.
Mențiune: Informații neevaluate.
1. Imediat după ocupația militară a României, în august 1944, Uniunea Sovietică a lansat o campanie graduală de implantare a cetățenilor sovietici din Basarabia pe teritoriile românești. Rușii aduși astfel în România s-au stabilit în toată țara, cu preponderență în zonele abandonate de cetățenii români de origine germană, așa numiții „sași sibieni” sau „șvabi bănățeni”.
2. Prin acest program, sovieticii au adus până acum în România aproape un milion de persoane și numărul lor crește permanent prin noi sosiri din Uniunea Sovietică.
3. Persoanelor aduse în România li se dau acte românești care îi declară cetățeni români. Când sunt chestionați, ei declară că au fost trimiși în România din cauza foametei din Uniunea Sovietică sau ca o premiere pentru munca depusă în Partidul Comunist ori în fabricile unde au lucrat în Uniunea Sovietică.
4. Ei nu au nicio activitate în România și se presupune că sunt întreținuți de autoritățile de stat din România. Nu li se dau poziții politice și nu sunt informații că ar desfășura activități de spionaj.
5. Anumite cercuri din România sunt îngrijorate de această invazie cu aprobare, temându-se că în curând românii vor fi deportați în Uniunea Sovietică, la schimb cu cetățenii sovietici aduși aici.
Comentariu: Mulți români de origine germană din Transilvania și Banat au fost deportați în Uniunea Sovietică în ultima parte a anului 1944.”
Explicația
După pierderea Basarabiei definitiv și transformarea ei în Republica Socialistă Sovietică Moldova, mulți români s-au refugiat în România, sperând că aici scapă de sovietici și de ororile comunismului. Bineînțeles că nu au scăpat. Până în 1989, mențiunea din buletinele de identitate ”născut în RSS Moldova sau RSS Ucraina” a fost o bilă neagră la dosarul de cadre, așa că nu se punea problema că fuga de acasă ar fi fost vreun premiu, dimpotrivă. Oricum, refugiații din România erau dintre cei care scăpaseră din cele două valuri de deportări în Siberia și Kazahstan, din 1941 și 1949. Banatul depopulat de care se vorbește fusese ținta depopulărilor ordonate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, la sfârșitul lui 1950 și începutul lui 1951, când 45.000 de oameni au fost mutați în Bărăgan.
Dramele exilaților, confiscările făcute în localitățile de baștină, toate ne sunt astăzi binecunoscute, dar un agent american nu avea cum să le cunoască la începutul anilor ’50. El era tributar sursei sale și putea fi mințit din prostia informatorului sau chiar să fie supus unei diversiuni, diversiune care combina, respectând regulile dezinformării, frânturi de adevăr cu multe minciuni. Așa se explică informațiile din telegrama de mai sus.
