Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Societatea homerică din Iliada și Odiseea
Articole online

Societatea homerică din Iliada și Odiseea

Iliada si Odiseea

Iliada și Odiseea au fost concepute, după unii specialiști, precum Walter Donlan, între 750-700 a. Chr. Poemele nu sunt opera unui singur poet, ci au fost create în lunga tradiție orală greacă, istoricii și antropologii demonstrând că societatea descrisă de Homer e perfect coerentă, și nu un amalgam inextricabil. Finley a deschis calea acestei interpretări în 1954, observând că în Balcani există barzi care pot memora și recita mii și mii de versuri.

Societatea homerică din Iliada și Odiseea

Dincolo de exagerări și anacronisme deliberate, societatea descrisă de Homer se încadrează perfect în tiparul societății ierarhizate, fiind o societate care își are un corespondent în realitatea vremurilor. Eroii lui Homer folosesc arme de bronz și au tehnici specifice micenienilor. Precum mai-marii epocii Dark Age, eroii lui Homer oferă mari ospețe încercate în vin pentru a-și atrage popularitatea.

Auditoriul operelor homeriene era foarte bine instruit și știa să facă diferența între o compoziție bună și una proastă. Arta poetului de a încânta auditoriul prin expunerea marilor probleme ale vieții într-o formă plăcută era foarte apreciata în epoca lui Homer. Societatea homerică e una în care opinia unui om despre sine e dată de suma opiniilor celorlalți. Schimbul de daruri semnifica o distribuire către destinatar a unei cantități de onoare. Certurile, pe de altă parte, nu puteau avea loc decât între cei egali în statut. De aceea, Antiloch își cere repede iertare în fața lui Menelau.

Aceștia reușesc să pună capăt neînțelegerii pe cale pașnică pentru a-și menține strânse relațiile de putere. Homer indică, deci, care era soluția ideală în epocă pentru rezolvarea certurilor: distribuția egală a darurilor astfel încât fiecare să fie mulțumit. Împărțirea onoarei astfel încât fiecare sa fie satisfăcut.

Pentru a se încheia o ceartă, jignitorul trebuie să își prezinte scuzele în public, partea vătămată să își retragă acuzele. Apoi, cel care a început cearta trebuie să ofere un dar, iar jignitul să-l primească. Victoria în cearta dintre Ahile și Agamemnon îi aparține celui dintâi pentru că reușește în primul rând să primească multe daruri din partea căpeteniei armatelor grecești.

Mai mult decât atât, în cântul 23 Ahile îl eclipsează pe Agamemnon prin darurile pe care le oferă în timpul jocurilor ce au loc la funeraliile lui Patroclu.W. Donlan avansează ideea ca poetul a ales în mod deliberat ca lupta dintre Ahile și Agamemnon să fie una a darurilor, practică socială la modă în epocă. Donlan concluzionează că Homer nu a făcut altceva decât sa confere valoare eroico-mitica unor locuri comune din Dark Age: insultele, certurile și întrecerile dintre șefi (chiefs) pentru onoare și prestigiu.

Registration

Aici iti poti reseta parola