Cuvânt bisericesc, „sobor” însemnează „adunare de oameni” și în împrejurarea de acum el vrea să spună două lucruri:
întâi, cuvântul acesta este o chemare către cei credincioși, să ne adunăm astăzi, în cinstea Maicii Domnului, aici pe pământ;
dar, pe de altă parte, cuvântul „sobor” ne aduce aminte că Maica Domnului se află preaslavita, fără de asemănare, în mijlocul tuturor Sfinților fericiți din ceruri și că, așa fiind, adunarea noastră de astăzi, de pe pământ este, de fapt, o împreună-prăznuire a noastră cu cetele tuturor Sfinților și Îngerilor din ceruri. Adunarea cea cerească, adică, se unește, astăzi, cu adunarea noastră pământească, la cinstirea Maicii Domnului.
Și, este drept să fie așa, după ce am prăznuit ieri Taină în care Maică Domnului este aceea care unește pe veci toată omenirea cu Dumnezeu, născând că mama pe Domnul Hristos, adică pe Dumnezeu cel întrupat și ascuns într-un prunc de om.
E ca și când Maica Domnului, privind la Domnul Iisus, în primul rând, și apoi la noi toți, cei credincioși, „frați mai mici” ai Domnului, care-i aducem această cinstire, ar spune astăzi, către Tatăl ceresc, cuvântul acesta de fericită și adâncă mulțumire, de la Apostolul din ajunul Crăciunului:
„Iată, Doamne, eu și toți pruncii pe care mi I-ai dat, fii binecuvântat în veci! Amin”.
„Apărătoare Doamna, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, că ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, că să strigăm ție: Bucură-Te, Mireasă, pururea Fecioară”.
Sursa: crestinortodox.ro
