E drept, o duceau mai bine decât oamenii de rând și li se iertau ușor păcatele tinereții, dar nu-și puteau alege nicidecum soarta, pentru că aparțineau țării.
Tragicul destin al Olenei, fiica lui Ștefan cel Mare, nu face excepție. Sortită unui cneaz rus pe care nu-l văzuse niciodată, domnița moldoveancă nu avea să-și mai vadă niciodată nici tatăl, nici meleagurile natale. N-o aștepta o poveste de basm, ci Golgota suferinței.
Prima tragedie
Olena sau Elena Voloșanca, așa cum apare ea în cronicile rusești, s-a născut, probabil în 1465 sau 1466, rod al primei căsătorii a domnului Moldovei. Mama Olenei, frumoasa Evdokia Olelkovici de Kiev, era încă o copilă când s-a căsătorit cu Ștefan pe 5 iulie 1463, la Suceava, dar aducea ca zestre alianța cu una dintre cele mai puternice familii ale acelor timpuri.
Bunicul sau Vladimir, mare cneaz de Kiev, era descendentul marilor duci ai Lituaniei, din care provenea şi familia regală a Poloniei. Acest bunic a fost, de altfel, primul care s-a creștinat, luând numele bizantin de Vasile. Din cei patru urmaşi ai lui, doar tatăl Evdokiei, Alexandru (Olelko), a rămas în istorie.
L-a sprijinit pe vărul său, regele Poloniei, Cazimir al IVlea Jagello, care drept răsplată i-a confirmat rangul de mare cneaz de Kiev. După nume, domnița Evdokia pare să fi fost ortodoxă. Chiar dacă a fost o căsătorie dictată de rațiuni de stat, Ștefan a iubit-o, dacă ne gândim că a continuat să facă danii pentru sufletul ei mulți ani după ce a pierdut-o. Evdokia s-a stins la numai patru ani după căsătoria cu Ştefan cel Mare, adică în 1467.
Nu se ştie clar dacă boala i-a adus sfârșitul sau o naştere cu probleme. Mormîntul ei a fost descoperit la biserica Mirăuţilor, care adăpostea pe timpul lui Ștefan cel Mare mitropolia Moldovei.
O alianță politică
Rămasă de timpuriu fără mamă (Olena avea în 1467 doar un an sau doi), copila și-a pierdut și fratele după câțiva ani. Petru, născut probabil în 1465 sau 1466 s-a stins în 1480, deci când nu avea mai mult de 14- 15 ani. Mormântul lui se află la mănăstirea Putna.
Despre fiul cel mare a lui Ştefan, Alexandru, născut în jurul anului 1464 şi mort în 1496, nu se ştie nici pînă astăzi cu certitudine dacă era al Evdokiei sau al unei anume Maruşca. Chiar dacă era în doliu după pierderea lui Petru, căsătoria Olenei nu mai putea să aștepte. Ștefan pornise negocieri pentru o alianță dinastică încă din 1479. Voia să-și mărite fata cu Ivan Ivanovici (moştenitorul cneazului Moscovei).
În acest scop i-a scris cumnatei sale Teodosia, sora răposatei doamne Evdokia Olelkovici de Kiev și mătușa Olenei, care era rudă și cu familia princiară moscovită. Așa se face că în 1480 sau 1481 la Suceava a ajuns o solie de la Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să ceară mâna domniței. Logodna s-a făcut chiar la Suceava, moștenitorul cneazului fiind reprezentat prin procură de nobilul Mihai Pleştev.
Fără să-și fi văzut vreodată viitorul soț, domnița a fost nevoită să pornească la drum, însoțită de boierii Lascu, Sînger şi Gherasim cu jupânesele lor. În drumul spre Moscova, Olena a trecut prin Polonia, unde Regele Cazimir a primit-o cu fast și i-a făcut daruri. La Moscova, suita domniței a ajuns în postul Sfântului Filip.
Întâmpinată de mama cneazului Ivan III-lea, Maria Iaroslavna, Olena a fost găzduită, până la celebrarea cununiei, la mănăstirea Voznesenskaia. Tot prin mijlocirea mamei cneazului ajunge Olena (Elena) să-și întâlnească viitorul mire, pe Ivan cel tânăr, fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei. Căsătoria are loc de Bobotează, pe 12 ianuarie 1483. În toamna anului următor, la 10 octombrie 1484, Elena a născut un fiu, botezat Dimitrie.
Ivan cel tânăr
Deși se părea că tânăra domniță era sortită unui destin minunat, în realitate nimerise într-un cuib de viespi. Poziția lui Ivan cel Tânăr era doar în aparență sigură. Încă din 1468, tânărul Ivan Ivanovici îl însoţea pe tatăl său în incursiunile pe care acesta le făcea în hanatul Cazan. Din 1471, a fost chiar asociat la domnia tatălui său. În această calitate a fost chiar lăsat să administreze Moscova și a condus oștile rusești în bătălia de la Ugor (1480).
Mai mult, după căsătoria cu Olena și nașterea lui Dimitrie, în 1485, Ivan cel Tînăr și tatăl său declanșează un atac asupra cnezatului Tveri, unde domnea unchiul după mamă al lui Ivan cel Tânăr. Cei doi reușesc să-l alunge pe inamic de pe tron și anexează cnezatul.
De altfel, între anii 1483-1490, nimeni de la curte nu se îndoia că Ivan cel Tînăr şi, pe urmă, fiul său, vor lua tronul după decesul lui Ivan III-lea. Aliații celei de-a doua soții a cneazului, Sofia Paleolog, nu prea aveau trecere în fața cneazului. Cu toate acestea, descenenta împăraților bizantini nu avea de gând să renunțe la luptă. Ivan cel Tănăr se îmbolnăvește subit şi se stinge din viață pe 7 martie 1490.
Se presupunea că ar fi murit de podagră, dar exista și un zvon că ar fi murit otrăvit de medicul evreu Leon, adus de Sofia Palelog tocmai de la Veneția pentru a-l îngriji. Ulterior, medicul chiar a fost executat din porunca tatălui lui Ivan cel Tânăr, deși otrăvirea nu a fost niciodată demonstrată. După moartea lui Ivan cel Tânăr, echilibrul de forțe de la curte se modifică treptat.
Fiul Olenei, Dimitrie, e declarat în primă instanță, moștenitor al cneazului. Pe parcursul anilor următori, lupta pentru putere între susținătorii lui Dimitrie şi cei ai băiatului Sofiei Paleolog, Vasile, se întețește. În 1497, cneazul Ivan IIIlea cel Mare decide încoronarea nepotului său Dimitrie, fiul Olenei.
În decembrie același an, e descoperit un complot al lui Vasile împotriva propriului tată. Complotiştii voiau să-l omoare pe Dimitrie pentru a-i asigura lui Vasile urcarea pe tron. Descoperind conspirația, Ivan III-lea o exilează pe cea de-a doua soţie a sa și îl ține pe Vasile captiv în propria casă. Complicii Sofiei sunt executaţi sau întemniţaţi.
La un pas de tron
În data de 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), are loc încoronarea cneazului Dimitrie care împlinise vîrsta de 15 ani. În a doua jumătate a anului 1498, noul titlu al lui Dimitrie, acela de „mare cneaz”, se folosea deja în documentele oficiale. Lupta pentru putere era, însă, departe de a fi decisă. Dimitrie nu a primit pământuri şi nici putere reală.
Mai mult, din ordinal marelui cneaz au fost arestaţi şi condamnaţi la moarte mai mulţi boieri de rang înalt din anturajul nemijlocit al lui Dimitrie și al mamei sale. În 1499, Vasile reuşeşte să recapete parţial încrederea tatălui. În 1500 începe un război ruso-lituanian. La 14 iulie 1500 ruşii obţin o victorie zdrobitoare la Verdoş. Exact în aceste momente, în cronicile vechi se observă o schimbare a statutului lui Vasile, care e numit pentru prima dată cu titlul de „cneaz al întregii Rusii”.
La 11 aprilie 1502 lupta dinastică se finalizează, prin căderea în dizgrație a nepotului moştenitor Dimitrie şi a mamei sale Olena. Ivan al III-lea ordonă ca Dimitrie să nu mai fie numit cneaz şi nici el, nici mama sa să nu fie pomeniţi în slujbele bisericeşti, Cei doi sunt puși sub pază.
Deznodământul
Ştefan cel Mare al Moldovei părea să aibă vești despre turnura nefericită pe care o luase viața fiicei sale. În septembrie 1502, la puţin timp după întemniţarea Elenei şi a lui Dimitrie, domnul cerea hanului tătar Mengli Ghirei ştiri despre ei, întrebându-l dacă „vor mai fi în viaţă, fiica şi nepotul meu?”.
„Au fost oamenii mei la Moscova şi spun că toate acestea sunt minciuni”, răspunde hanul. Din păcate, era adevărul adevărat.
Fără să-și mai poată ajuta fiica și nepotul, Ştefan se stinge din viață în iulie 1504. Olena avea să-și urmeze tatăl pe 18 ianuarie 1505. Nici fiul ei Dimitrie nu a mai trăit mult. A pierit în închisoare în 1509 din cauza frigului sau de foame, dacă nu cumva intoxicat cu fum.
Cele două morți au avut loc după decesul lui Ivan al III-lea cel Mare (27 octombrie 1503), pe timpul domniei lui Vasile al III-lea, tatăl celebrului Ivan cel Groaznic.
