Smaranda Brăescu: O legendă a aviației și a parașutismului din România
Ca pilot de avion a doborât recordul de viteză de zbor deasupra Mării Mediterane. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a făcut parte din „Escadrila Albă”, o forță aeriană de misiune de salvare operată doar de piloți de sex feminin. Sarcina lor era de a transporta soldații răniți de pe câmpul de luptă la cele mai apropiate spitale.
După cel de-al Doilea Război Mondial, comuniștii preiau puterea în România prin fraudarea voturilor. Smaranda semnează o petiție către Aliați, încercând să explice frauda electorală. Ca răspuns, comuniștii o condamnă la închisoare. Scapă ascunzându-se și schimbându-și identitatea și moare în anonimat în 1948.
A avut un caracter puternic și și-a urmat pasiunea cu multă tenacitate. A devenit campioană europeană la parașutism în 1931, la vârsta de 34 de ani, când a sărit de la 6000 de metri și a stabilit un record european. În 1932 a devenit campioană mondială de parașutism, sărind de la 7400 de metri, la concursul desfășurat la Sacramento, SUA. În acel moment a stabilit un record mondial care a rămas neînvins timp de 20 de ani. A fost decorată cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”, Crucea de Aur. A fost destul de tenace în hobby-ul ei, deși profilul ei intelectual era foarte delicat, deoarece a studiat Arte Plastice la București, la secția ceramică și artă decorativă.
Decorarea Smarandei Brăescu de către Regele Carol al II-lea
În 1935, Smaranda a reușit să cumpere un avion ieftin, pe care l-a trimis la Reading, lângă Londra, pentru verificări. În drum spre casă, Smaranda a traversat Canalul Mânecii prin ceață. Ulterior, ea a poposit cu avionul „Aurel Vlaicu” (așa cum îl numise) la Paris, Nancy – Strasbourg, Landsberg, München, Viena.
În zborul său, Smaranda Brăescu a purtat pe cerul Europei steagul României, avionul având fuselajul albastru, iar aripile erau vopsite în „tricolorul românesc”: albastru, galben și roșu.
O adevărată eroină a României
Smaranda Brăescu a participat alături de aviatori și parașutiști la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial. În 1941 a lucrat ca instructor voluntar în cadrul Batalionului 1 Parașutiști. De asemenea, a lucrat ca voluntar în cadrul ” Escadrilei albe ” sanitare pe frontul de est, iar pe frontul de vest în cadrul Escadrilei 13 de recunoaștere, observare și legătură, iar apoi în cadrul Escadrilei de legătură nr. 113 până la sfârșitul războiului.
Pentru întreaga sa activitate pe front, Smaranda Brăescu a fost decorată și a primit Crucea „Regina Maria”, o distincție românească foarte importantă la acea vreme.
