Olav a fost convertit şi botezat în Normandia, în timp ce lupta împotriva danezilor. S-a întors acasă şi, în 1015, s-a autoproclamat rege al Norvegiei, obținând sprijinul a cinci regi minori din regiunile muntoase.
În 1016 l-a învins pe Sveinn Hákonarson, stăpânitor de facto al Norvegiei, în Bătălia de la Nesjar, și în doar câțiva ani puterea sa atinsese un nivel fără precedent în istoria regalității norvegiene.
Agresiv în promovarea noii sale religii, nu a trecut mult timp până când şi-a pierdut majoritatea susţinătorilor.
A fost detronat de danezi în 1028, a fugit în Rusia Kieveană, s-a întors şi a murit încercând să-şi recâştige regatul în bătălia de la Stiklestad, lângă Trondheim, la 29 iulie 1030.
Trupul său a fost îngropat în secret la Trondheim, pe malul râului Nid. La un an după moartea sa, a fost declarat sfânt şi a fost construită o capelă mică peste locul iniţial al mormântului.
Catedrala
În jurul anului 1066, regele Olav cel Blând, nepotul sfântului, după ce a demolat capela, a început construcţia bisericii de piatră în 1070, demne să adăpostească trupul Sfântului Olav.
Bazilica dedicată Sfintei Treimi şi cunoscută sub numele de Christchurch, a fost finalizată în jurul anului 1090. Rămăşiţele Sfântului Olav au fost aşezate într-un loc secret în catedrală, până în prezent rămânând încă un mister, deși există o raclă aurie a Sfântului Olav.
În 1153, Nidaros a devenit arhiepiscopie, iar biserica sa de pelerinaj a devenit catedrală.
Primul arhiepiscop, Eystein Erlandson, a iniţiat construcţia unei clădiri mult mai mari, care a fost proiectată în stil romanic anglo-normand şi a angajat zidari englezi.
Transeptul, sala capitulară şi o parte din naos au fost finalizate până în 1180, când arhiepiscopul a fost forţat să plece în exil şi construcţia s-a oprit.
Transeptul romanic, construit probabil de pietrari din Lincoln, a supravieţuit până în prezent.
Bazele au fost puse în 1248, iar rezultatul a fost o catedrală grandioasă, cea mai mare clădire din Norvegia.
Catedrala a fost afectată de mai multe incendii, primul dintre acestea fiind în 1328, apoi în 1432 şi 1531.
Spirala principală a fost doborâtă în 1689, iar catedrala a ars din nou în 1708 şi 1719.
Catedrala Nidaros a fost restaurată în 1969, iar ultima statuie a fost aşezată pe faţada vestică în 1983.
Biserica are o lăţime de 50 de metri şi o lungime de 100 de metri. Turla are o înălţime de 91 de metri.
Construcţia impresionantă reprezintă o combinaţie fascinantă de stiluri arhitecturale medievale.
Fundaţiile sunt cele ale unei bazilici simple din secolul al XI-lea, extinse semnificativ pentru a deveni o mare biserică de pelerinaj la începutul secolului al XII-lea.
Octogonul în stil gotic timpuriu, datând din 1183-1220, include sculpturi asemănătoare ca stil cu biserica Kilpeck din Anglia. Naosul prezintă asemănări puternice cu Westminster Abbey şi Catedrala Lincoln.
Faţada vestică gotică este un zid impresionant de nişe pline de sculpturi, în total 76, cu turnuri gemene şi o rozetă centrală cu un diametru de 8 metri, conform site-ului pilegrimsleden.no, citat de Agerpres.
Efectul general este asemănător cu al catedralelor engleze contemporane din Exeter, Wells şi Salisbury, în timp ce sculpturile arată o influenţă franceză, în special în comparaţie cu cele de la Catedrala din Reims. Sculpturile, dintre care majoritatea sunt înlocuiri realizate la începutul anilor 1900, înfăţişează apostoli, sfinţi, figuri din Vechiul Testament, episcopi, îngeri.
Site-ul catedralei conţine un ghid detaliat al fiecărei statui.
Cea mai veche parte a catedralei este Capela Sfântului Ioan, pe care o inscripţie o datează din 26 noiembrie 1161.
Dedicată atât Sfântului Ioan, cât şi Sfântului Silvestru, capela are un altar modern din marmură, realizat de Harald Wĺrvik în 1985.
Cea mai importantă operă de artă din catedrală este frontonul altarului, de la începutul secolului al XIV-lea, expus acum într-o capelă.
Acesta înfăţişează scene din legenda Sfântului Olav şi este cea mai veche reprezentare cunoscută a vieţii acestuia.
De când au început lucrările de restaurare, la mijlocul secolului al XIX-lea, catedralei i-au fost donate multe opere de artă noi.
Astfel la Altarul Sfintei Cruci de la capătul estic al naosului se află un crucifix de argint de 2,6 m înălţime, oferit de emigranţii norvegieni din SUA la comemorarea lui Olav, în 1930.
În cripta catedralei este expusă o colecţie de pietre funerare medievale găsite în timpul săpăturilor din catedrală.
Multe dintre ele au fost sparte – fie din greşeală, fie intenţionat pentru a obţine material de construcţie în secolul al XVI-lea – dar au fost reasamblate ori de câte ori a fost posibil.
Datând încă din secolul al XII-lea, pietrele funerare sunt de o calitate excelentă şi de mare interes. Multe dintre ele au inscripţii în latină şi nordică veche şi includ portrete ale celor decedaţi.
Deoarece Sfântul Olav a fost rege şi erou naţional, Catedrala Nidaros a devenit locul tradiţional de încoronare şi înmormântare a regalităţii norvegiene.
Astăzi, Catedrala Nidaros este o biserică parohială a Bisericii Luterane din Norvegia şi atrage aproximativ 400.000 de turişti în fiecare an.
În perioada medievală, oraşul Trondheim era cunoscut sub numele de Nidaros; biserica păstrează încă vechiul nume.
