Şi circa 150 de ani mai târziu, domul aurit – acoperit cu 100 de kilograme de aur curat -, se înalţă cu mai mult de o sută de metri spre cer, făcând Catedrala vizibilă de foarte departe.
Această catedrală este închinată Sfântului Isaac al Dalmaţiei, patron al lui Petru cel Mare, care s-a născut în ziua de prăznuire a sărbătorii acestui sfânt.
Sfântul Isaac a fost, de asemenea, ocrotitorul familiei Romanov.
Catedrala Sfântul Isaac impresionează prin dimensiunile sale, având o înălţime de 101,5 metri, o lungime de 111,3 metri şi o lăţime de 97.6 metri.
Diametrul interior al domului este de 21,8 metri, iar cel exterior este de 25,8 metri.
Catedrala poate cuprinde aproximativ 14.000 de oameni.
Aceasta a fost proiectată de renumitul arhitect al primei jumătăţi de secol XIX, Auguste Ricard de Montferrand.
Clădirea actuală a catedralei, a patra pe acelaşi loc în decursul timpului, a fost ridicată între anii 1818 şi 1858.
Lăcaşul iniţial, purtând tot hramul Sfântului Isaac, a fost o mică biserică de lemn.
Petru I şi Ecaterina I s-au căsătorit în această biserică în anul 1712.
La scurt timp după acest eveniment s-a ajuns la concluzia că acea structură nu se potrivea cu imaginea de grandoare a capitalei şi a imperiului.
Astfel, în 1717, s-a ridicat o biserică de piatră tot cu hramul Sfântul Isaac – a fost ridicată pe locul în care astăzi se află o statuie de bronz, în faţa actualei catedrale.
Apoi, în 1760, Ecaterina a II-a a hotărât că vrea să facă o imensă biserică de marmură pentru Sfântul Isaac.
Astfel, construcţia a început în anul 1768 – a treia versiune a iniţialei catedrale – şi a fost terminată în anul 1802, însă, rezultatul nu a fost pe măsura aşteptărilor.
Clădirea nu era fidelă planului iniţial.
După ce bolta acesteia a căzut, în timpul slujbei de Înviere a anului 1816, Alexandru I a iniţiat reluarea lucrărilor, catedrala fiind reconstruită până în 1858.
