Singurul soldat de culoare din Imperiul Austro-Ungar. Soarta lui este necunoscută după anul 1915
După moartea stăpânului său, a lucrat ca portar la un cinematograf din Nagyvárad (în prezent Oradea) și vorbea fluent limba maghiară. Deși era cu siguranță o curiozitate în Ungaria de la începutul secolului al XX-lea, se pare că era foarte apreciat în oraș pentru bunul său umor și era, de asemenea, foarte patriot și mândru de Ungaria.
Ali Mahmud a solicitat să se înroleze în armata austro-ungară, dar a fost respins pentru că era cetățean străin. Dar nu a renunțat. A încercat în repetate rânduri să aplice din nou, mergând chiar și la secretarul Apărării. Potrivit unui articol de presă din acea vreme, el a declarat:
„Mi-e foarte rușine că, în calitate de maghiar, trebuie să stau acasă când alții pot lupta. Vreau să lupt pentru patria mea”.
În cele din urmă, a fost acceptat în armată și a luptat pe frontul rusesc în 1915, obținând mai multe distincții militare și fiind promovat la gradul de caporal.
În perioada respectivă, această fotografie a ajuns pe prima pagină a diferitelor ziare. Acestea au scris: „un bărbat cu fața complet neagră se plimbă pe străzile Budapestei în uniformă militară maghiară”. El a fost descris ca fiind un szerecsen (sarazin).
Deși szerecsen derivă din sarazin, se referă la persoanele de culoare, deși utilizarea sa a căzut în timp. Sarazinii au fost destul de des folosiți pentru soldații arabi și turci din Mediterana de Est, a fost folosit în timpul și după cruciade și a impus respect. Erau considerați dușmani, dar totuși soldați pricepuți.
Când un ofițer l-a întrebat de ce vrea să devină soldat, Ali Mahmud a răspuns: „pentru că vreau să merit o unguroaică!”. Din păcate, nu există înregistrări ulterioare despre el, dacă a supraviețuit sau dacă s-a căsătorit cu cineva.
Această fotografie a fost făcută în timpul Marelui Război, iar Imperiul Austro-Ungar a fost poate singurul imperiu european din acea perioadă care nu a fost construit în jurul naționalismului, ci al universalismului.
Imperiul era format și recunoștea peste o duzină de etnii distincte care foloseau limbi diferite, urmau tradiții diferite și aveau istorii diferite. Singurul lucru care unea Imperiul era faptul că toți acești oameni erau supuși ai împăratului, indiferent de originea lor etnică.
Acest lucru a fost o mare problemă în timpul războiului pe care Austro-Ungaria l-a pornit în mod grăbit, deoarece adesea trupele nu doreau cu adevărat să lupte, mai ales în timpul unui război pornit intenționat pentru a răzbuna moartea arhiducelui Franz Ferdinand, pe care nimeni, inclusiv împăratul, nu-l plăcea cu adevărat. Cu atât mai mult, de obicei, trupelor slave nu le plăcea ideea de a lupta cu alți slavi.
Putem specula, dar pare foarte probabil ca această fotografie să fi fost foarte utilă ca instrument de propagandă, arătând că până și cineva care vine dintr-o țară atât de îndepărtată se poate identifica ca maghiar. Chiar și astfel de oameni sunt dispuși să lupte pentru țara lor și li se permite să o facă, arătând unitatea care lipsea atât de mult țării.
