Sharansky pentru Koecher, ultimul mare schimb de spioni al Războiului Rece

 

La 11 februarie 1986, podul Glienicke de la granița dintre Berlinul de Vest și Republica Democrată Germană (RDG) găzduia unul dintre ultimele schimburi “oficiale” de spioni între URSS și SUA.

Spre deosebire de precedentele două, acesta a fost intens mediatizat, fiindcă RDG a ales să îl transforme într-o film de propagandă.

La 10 februarie 1962, la podul Glienicke, rușii l-au predat pe pilotul american Gary Powers, capturat în 1960, în schimbul spionului sovietic Rudolf Abel, arestat în 1957.

La 12 iunie 1985, după trei ani de negocieri, a avut loc un amplu schimb de spioni. Rușii au predat 23 de agenți americani capturați în Europa de Est în schimbul agentului sovietic Marian Zacharski și a altor trei agenți capturați în vest.

Al treilea și cel mai mediatizat schimb, din seria celor despre care cele două părți au vrut să se afle, a avut loc la 11 februarie 1986, în urma unui acord între SUA și RFG pe de-o parte, URSS, Polonia, Cehoslovacia și RDG pe de alta. Stasi a a realizat un amplu film de propagandă despre acest incident.

 

Schimbul principal a fost Natan Sharansky pentru agentul sovietic Karl Koecher. Doar că fiind atâtea țări implicate, în final au fost schimbați și alți trei agenți sovietici pentru patru agenți vestici.

Cazul Koecher

Născut în 1934 în Bratislava, acesta s-a evidențiat în tinerețe prin atitudinea sa anticomunistă, fiind deja de atunci în atenția serviciilor de securitate din Cehoslovacia, StB.

Ulterior s-a dovedit că juca un rol bine pus la punct, fiindcă în 1960 a intrat în partidul comunist, fiind cooptat (ne)oficial în StB în 1962.

Ulterior, el și-a motivat decizia prin faptul că a fost hărțuit atât de mult încât nu a avut de ales. Din 1963 s-a aflat într-un program de contraspionaj împotriva RFG.

Doi ani mai târziu, împreună cu soția sa alege să fugă în Austria.

Cere azil politic și se declară dizident anticomunist.

Este acceptat în SUA și angajat la Radio Europa Liberă. Studiază la Indiana University, obține un doctorat la Columbia University și devine cetățean american în 1971. Incidentele din Praga din 1968 l-au făcut (aparent) să rupă contactul cu StB.

El s-a adresat celor de la FBI și și-a arătat disponibilitatea de a defecta din StB, dar inițial americanii nu s-au arătat interesați.

Abia la finalul lui 1972 este scanat de CIA, care decide să îl angajeze ca translator și analist un an mai târziu. El impresionează prin fluența în mai multe limbi din Europa de Est.

În doar câteva luni, Koecher devine unul dintre cei mai importanți agenți ai URSS având acces la documente strict secrete legate de acțiuni sub acoperire ale CIA în Europa de Est.

Mai mult, el reușește să afle și numele mai multor agenți CIA infiltrați în Europa de Est, cum a fost cazul lui Aleksandr Ogorodnik, un diplomat sovietic de rang înalt decedat în urma dezvăluirilor sale.

Situația a devenit incomodă pentru sovietici, care l-au invitat în 1976 la Praga, pentru o întâlnire cu șeful contraspionului din KGB, Oleg Kalugin.

Verdictul acestuia a fost că are de-a face cu un agent dublu nedemn de încredere. StB i-a cerut lui Koecher să își dea demisia de la CIA, altfel va fi executat. Koecher a demisionat și s-a întors în mediul academic, ca profesor de filosofie în SUA.

După înlocuirea lui Kalugin, Koecher a fost reabilitat de KGB și reactivat de StB. Miraculos a fost reangajat cu program redus de CIA. FBI i-a supravegheat familia timp de trei ani, însă l-a arestat abia după trei ani. Autoritățile americane n-au dezvăluit niciodată cine l-a deconspirat pe Koecher, însă sovieticii au dat mereu vina pe Kalugin.

Koecher a fost arestat la 27 noiembrie 1984, însă a ajuns la un acord pentru a deveni agent dublu în schimbul netrimiterii sale în judecată. 

Când s-a aflat că și-a vândut apartamentul, FBI l-a arestat de teamă că acesta ar putea fugi în Cehoslovacia, cei doi având deja bilete pentru un zbor în Elveția. Rudolph Giuliani a fost procurorul care s-a ocupat de cazul Koecher, cu un uriaș impact mediatic.

Fiindcă soția sa refuza să depuna mărturie, iar cazul era destul de slab fundamentat, Koecher risca să scape în instanță. El susține că scăpat dintr-o tentativă de lichidare a sa în închisoare, unde cineva a încercat să îl injunghieze cu o foarfecă. El și-a mandatat avocatul să ia legătura cu KGB și să fie inclus într-un schimb de spioni.

Părțile s-au înțeles, Koecher a recunoscut faptele de spionaj și a fost condamnat la închisoare pe viață. Și-a câștigat libertatea la jumătatea podului Glienicke și a fost primit ca un erou în Cehoslovacia.

A ajuns în obscuritate după căderea comunismului și trăiește în continuare în Praga. Soția sa s-a angajat ca traducătoare la ambasada britanică din Praga, dar a fost dată afară după ce ziarele cehe au desconspirat trecutul ei întunecat.

Cazul Natan Sharansky

Născut în 1948 la Doneţk, Ucraina (Stalino, URSS), sub numele de Anatoly Borisovich Shcharansky, Sharansky a fost pentru sovietici doar un “refuznik”, adică un evreu sovietic căruia autoritățile i-au refuzat dreptul de a emigra în Israel. Sovieticii au invocat în 1973 că a avut acces la informații clasificate care periclitează siguranța națională și nu poate părăsi țara. L-au transformat într-un disitent și activist pentru drepturile omului.

În 1977 a fost arestat pentru înaltă trădare în favoarea americanilor. Singura presupusă probă a fost că a furnizat vesticilor o listă cu 1300 de evrei cărora li s-a interzis părăsirea URSS.

Fapta de înaltă trădare însemna condamnarea la moarte, însă Natan a “scăpat” cu 13 ani într-un lagăr de muncă silnică.

După ce l-au ținut câțiva ani în izolare completă, sperând că își va pierde mințile, el a fost transferat în fostul gulag stalinist din Perm Oblast. “Jucam șah cu mine însumi în imaginația mea”, avea să declare Sharansky despre modul în care a supraviețuit.

După o luptă incredibilă dusă de soția sa Avital, cu un lobby puternic din Israel și SUA, el a devenit primul prizonier politic eliberat de Mihail Gorbaciov, și la presiunile politice intense ale președintelui american Ronald Reagan.

Sharansky a emigrat în Israel, a fondat un partid politic și a avut o carieră fulminantă, devenind și vicepremier, ministru de Interne, ministru al Construcțiilor și ministru al Industriei și Comerțului.

În 1996 l-a invins în Israel pe campionul mondial Gari Kasparov într-un meci demonstrativ de șah, iar în 2000 a avut o întâlnire bilaterală la Moscova cu Vladimir Putin.