La începutul anului 1945, Rusia, Franța, Belgia, Italia și Balcanii sunt aproape sau complet eliberați de ocupația germană.
Sovieticii înaintează în mare viteză prin Polonia și trec dincolo de Oder.
Soldații germani, așteptând dezodământul implacabil, se apără dând înapoi, pas cu pas, în mijlocul unei populații împărțite între angoasă și resemnare.
Membrii Tinerimii Hitleriste și civilii cu vârste peste 40 de ani sunt mobilizați în masă cu misiunea imposibilă de a opri înaintarea blindatelor inamice.
În zorii zilei de 16 ianuarie 1945, Führerul sosește la Berlin. De la sfârșitul lui februarie, este nevoit să se ascundă într-un buncăr amenajat în grădina cancelariei: douăzeci de camere pe o suprafață de 250 de metri pătrați locuibili.
Nu este însoțit decât de un mic număr de persoane rămase loiale, printre care Joseph Goebbels, ministrul Propagandei, și Marin Bormann, însărcinat cu afacerile administrative.
Măcinat de boală și de sechelele atentatului din 20 iulie 1944, Hitler a devenit de nerecunoscut: mâinile îi tremură, spatele încovoiat, ochii obosiți privind în gol și pare cu două decenii mai bătrân decât vârsta reală (55 de ani).
Când, pe 21 aprilie 1945, primii soldați sovietici pătrund în Berlin, Hitler ia cu răceală decizia de a rezista până la sfârșit.
Armatele lui Jukov și Koniev prin capitala ca într-un clește, având ca obiectiv Reichstagul. Trupele sovietice nu sunt decât la câteva sute de metri de buncăr, când, în duminica din 29 aprilie 1945, Hitler își formulează ultimele dorințe.
Îndeplinind visul amantei sale, Eva Braun, se căsătorește cu ea printr-o ceremonie civilă rapidă, martori fiind Bormann și Goebbels.
Apoi îi dictează unei secretare testamentul său politic, prin care îl exclude pe trădătorul Hermann Goering din partidul nazist și îl numește îl locul lui pe amiralul Karl Dönitz, pentru a-l înlocui după moarte în fruntea Reichului.
Fiind informat de execuția fostului său aliat, Mussolini, a amantei acestuia, Clara Petacci, și de felul în care le-au fost batjocorite cadavrele, le repetă apropiaților ordinul de a-i fi incinerat cadavrul său și al Evei Braun.
A doua zi de dimineață, când sovieticii nu sunt decât la 200 de metri de buncăr, își ia rămas bun de la cele treizeci de persoane care îl mai înconjoară.
La începutul după amiezei, se închide în camera sa cu Eva Braun. Aceasta înghite o capsulă cu cianură, iar el își trage un glonț în tâmplă.
Aghiotantul SS învelește cadavrele într-o pătură, le duce în grădină, le stropește cu benzină și le dă foc.
Pe 2 mai 1945, la ora 15, primul soldat sovietic pătrunde în buncăr. În aceeași zi, sovieticii înalță steagul roșu în vârful Reichstagului.
O săptămână mai târziu, la Reims, este semnată capitularea armatei germane.
