Semnarea armistițiului în Primul Război Balcanic
În timpul celor două luni de conflict, o coaliție militară între Grecia, Serbia, Bulgaria și Muntenegru – cunoscută sub numele de Liga Balcanică – a alungat Turcia din toate fostele posesiuni europene ale Imperiului Otoman, cu excepția Constantinopolului (actualul Istanbul). În ianuarie 1913, o lovitură de stat în Turcia a dus la reluarea luptelor, dar Liga Balcanică a fost din nou victorioasă.
În 1913, ostilitățile au fost reluate după ce Serbia și Grecia au cerut ca Bulgaria să le cedeze porțiuni din Macedonia. Serbia și Grecia au format o alianță împotriva Bulgariei, iar Macedonia a fost împărțită între învingători. Tensiunile naționaliste au persistat în Balcani, iar Serbia era deosebit de supărată din cauza faptului că a fost obligată să renunțe la unele dintre cuceririle sale de către Imperiul Austro-Ungar.
Semnarea Tratatului de la Londra a pus capăt în mod oficial Războiului Balcanic la 30 mai 1913
La 28 iunie 1914, ostilitatea dintre Serbia și Austro-Ungaria în legătură cu posesia austriacă a Bosniei-Herțegovina a atins un punct istoric atunci când naționalistul sârb Gavrilo Princip l-a asasinat pe arhiducele austriac Franz Ferdinand la Sarajevo. Austro-Ungaria a acuzat guvernul sârb pentru atac și a sperat să folosească incidentul ca justificare pentru a rezolva odată pentru totdeauna problema naționalismului sârb. Cu toate acestea, întrucât Rusia susținea Serbia, declarația de război a Austro-Ungariei a fost amânată până când liderii acesteia au primit asigurări din partea liderului german Kaiser Wilhelm că Germania le va susține cauza în cazul unei intervenții rusești.
La 28 iulie, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, iar pacea fragilă dintre marile puteri ale Europei s-a prăbușit. În decurs de o săptămână, Rusia, Belgia, Franța, Marea Britanie și Serbia s-au aliniat împotriva Austro-Ungariei și Germaniei, iar Primul Război Mondial a început.
