Semn de viață națională în Basarabia, dat de tatăl lui Bogdan Petriceicu Hașdeu la 1840

 

Născut la 30 noiembrie 1811 în Miziurînți, Șumsk, azi în Ucraina, Alexandru Hâjdău a fost un scriitor român din Basarabia, tatăl lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.

O serie de biografi ai lui Alexandru Hâjdeu, printre care se numără și fiul său Bogdan, au afirmat că după ce acesta a absolvit cursurile gimnaziale din Chișinău, ar fi urmat patru facultăți din Harkov, Lemberg (Liov), Heidelberg și München.

La acestea a avut posibilitatea și în același timp oportunitatea de a audia prelegeri ale unor savanți de renume cum au fost Ast, Philips, Joseph Görres și Friedrich Wilhelm Schelling.

Hâjdău a adus o contribuție importantă la unificarea principatelor române, în special prin discursurile din 1837 și 1840.

Discursul din 1837, publicat în 1838 la Brașov și în 1839 la București, a fost piatră de temelie a unificării principatelor la 24 ianuarie 1859.

Prin Epistolă către români, publicată la 2 ianuarie 1859, Hâjdău definește elementul cheie al „mesianismului românesc”, denumit și „școala basarabeană”, prin care dovedește participarea inteligentă, și de multe ori hotărâtoare, ca în 1918, a basarabenilor la actul de întregire a neamului românesc.

A murit pe 9 noiembrie 1872, la Cristinești, Hotin, azi în  Ucraina.

Revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, care apărea la Brașov, publica în numărul 47, din 23 noiembrie 1841, articolul „Semn de viață națională și în Besarabia”:

A. Hăjdău efor scoalei ținutale din Hotin carele au făcut atăta sensație prin cuvântul ce au rostit sunt acum doi ani la prilejul unui examen (vezi Curierul N. 10) la 24 Iunie 1840 în seanța publică anuală a aceeși scoală au cetit un nou cuvânt intitulat Suvenire de cele trecute, idee de cele de față și arătare de cele viitoare a Moldaviei.

Ne pare rău că ca Romăni nu putem mărturisi cu măndrie toate căte se cuprind în acel cuvânt, și că numai următorul period este vrednic de cinstea nației noastre:

„O nație romănească, nație de pe acum slăvită între toate popoarele cele mai făimoase prin suvenirele istorice a vremei trecute, și prin constituția politică de astăzi (?), adu-ți aminte că soarta ta este ca să le întreci pre toate odată, prin civilisația și prin o slană care naște din cultura științelor și a artelor, cum celelalte popoare te întrec prin marea întindere a împărățiilor lor, și prin acea slavă a răsboaielor.

În adevăr, dacă noi vom arunca o căutătură asupra acelor popoare care și-au căștigat un nume faimos în analele istoriei, noi vedem că cel mai slab din toate prin întinderea pământului și prin numărul cetățenilor, au întrecut toate națiile prin renumele seu.

Atenienii avea de-abia a zecea parte a Greciei, și cu toate aceste aducere aminte a lor strălucește încă cu cea mai frumoasă lumină.

Care este oare pricina acestei străluciri?

Negreșit că nu-i pentru că vetejia lor le-au dat în vreme de șese zeci de ani domnia peste toți ceilalți Greci, nu pentru că au biruit armiile nenumărate a Perșilor la Maraton, la Salamina, la Platea, la Micale.

Dar au creat științele și artele; dar au cultivat învățăturile și au rădicat vecinicile monumente a geniului; au aprins făclia filosofiei, au purtat lumina ei la toate popoarele, și le-au arătat împreună cu științele și cu armele care înfrumusețează vieața, și virtuțile care-i dau un adevărat preț…

 Prin aceasta, mica noastră Moldova poate și trebue să ajungă și ea la mărire!”.

Să dea Dumnezeu să se împlinească aceste patriotice dorințe; fiește care bun Romăn le face dar…

A. Hăjdeu este pănă acum cunoscut în Dacia numai prin prealăudatul seu cuvânt asupra vechei slave a Moldaviei; însă lucrările sale nu se mărginesc în atăta.

D-lui deși în limba rusască, au lucrat multe și mari, și mai toate în folosul patriei sale.

Nu socotim dar fără interes de a face cunoscut cetitorilor nostri producțiile D. Hăjdeu, precum ne le-au împărtășit D. Cavalerul C. Stamati alt litterator romăn care are un portofoliu plin de frumoase compuneri a sale, care nădejduim vor vedea în puțin lumina zilei.

A. Hăjdeu au publicat pănă acum, în Вѣстнікъ Европъi za 1830 1) Căntece istorice a Moldaviei, 2) Povestea lui Duca Vodă; în Молва 1834 1) o legendă asupra lui Petreceicu, 2) Judecată la sărdăria de Orheiu, 3) Cugetări moldovenești; în Телескопъ 1) Despre litteratorii Besarabiei 1834, 2) Căntecele populare a Moldaviei în privire istorică 1833, 3) Scrisoare asupra importenției limbei romănești pentru cunoștința istoriei rusești; în Лiсткi селъкаго общества въ Одеса 1) scrisoare cătră D. Alexandru Sturza asupra gospodăriei cămpești a Besarabiei, 2) Eleana fiica lui Stefan cel Mare.

Hăjdeu au mai compus încă Botanica Moldaviei rusește și romănește nepublicată încă, și se îndeletnicește cu scrierea unui Dicționar romănesc și rusesc.

(Dacia Literară)”