Securitatea se trage…dintr-o zeiță

 

Dr. Monica Joița, ministru consilier la Arhivele Diplomatice, propune o interesantă incursiune etimologică la originea unor termeni diplomatici.

Beneficiind de un fond documentar inestimabil şi o semnificativă activitate în sfera diplomaţiei publice, Arhivele Diplomatice reprezintă una dintre instituţiile cele mai solicitate din punct de vedere al cercetării ştiinţifice, arată mae.ro.

Prin atribuţiile sale, acest compartiment asigură coordonarea şi controlul întregii activităţi privind organizarea, prelucrarea, conservarea şi valorificarea fondurilor documentare existente (peste 8.000 m.l.), atât la nivelul Centralei MAE, cât şi al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României.

Termeni și concepte din limbajul diplomatic prezintă origini etimologice și evoluții semantice deosebit de interesante pentru evoluția culturală și interacțiunile dintre indivizi și grupuri, în contextul mai larg în care istoria lingvistică și istoria culturală au devenit astăzi instrumente prețioase pentru studierea istoriei și civilizației.

Origini

Iată cinci exemple pentru termeni de bază ai limbajului diplomatic, în prezentarea Arhivelor Diplomatice:

  1. Diplomație Etimologic, termenul „diplomaţie” vine de la grecescul „diplóô” care înseamnă „dublez”, desemnând acţiunea de a redacta actele oficiale sau diplomele în două exemplare, dintre care unul era predat ca scrisoare de împuternicire trimişilor, iar celălalt se păstra în arhivă.

Cel care avea acest dublet era numit diplomat, iar activitatea sa – diplomaţie.
În Imperiul Roman, listele de călători erau ştampilate pe ambele foiţe de metal, erau împăturite şi cusute apoi într un mod particular.

Acestea erau numite „diplome”. Treptat cuvântul „diplomă” a fost extins ca semnificaţie şi asupra altor documente oficiale.
Utilizarea termenilor „diplomaţie” sau „diplomatic” nu se referea însă la studierea arhivelor, ci la modul de conducere a relaţiilor internaţionale. În această accepție, modernă, termenul de „diplomaţie” a fost folosit în limba engleză încă din anul 1645.

  1. Negociere Termenul de „negociere” datează încă din secolul al VI-lea î.Chr., avându-și originea în Roma antică.

Astfel, „negotium” însemna negoț sau afacere, adică acea activitate practicată de către cetățenii liberi ai Imperiului, oameni bogați dar nu nobili, care le asigura acestora dobândirea de bunuri prin intermediul unei întreprinderi care nu presupunea un efort fizic deosebit, ci doar comunicarea verbală și uneori în scris cu semenii.

În sens larg, negocierea apare ca o formă concentrată și interactivă de comunicare interumană, în care două sau mai multe părți aflate în dezacord urmăresc sa ajungă la o înțelegere care rezolvă o problemă comună sau atinge un scop comun.

Sugestivă este și definiția din „Le Petit Larousse”, conform căreia negocierea este „o artă, acțiunea de a duce la bun sfârșit marile afaceri, afaceri publice, tratativele între mai multe guverne în vederea unui acord bilateral sau multilateral”.

Mircea Malița afirmă în volumul său „Teoria si practica negocierilor” că negocierile sunt „procese competitive, desfășurate în cadrul unor convorbiri pașnice de către una sau mai multe părți, ce urmăresc împreună realizarea, în mod optim si sigur, a unor obiective fixate în cuprinsul unei soluții explicite, agreată în comun”.

  1. Securitatea „Securitatea” provine din latinescul „securitas” și „securitatis”, care desemnau atât lipsa unei primejdii, cât și o stare de calm și pace.

În Imperiul Roman, în perioada domniei împăratului Hostilian (251 d. Hr.), zeiţa care asigura protecţia şi bunăstarea imperiului se numea Securitas, înţeleasă ca „libertate în faţa ameninţării”.

În „Dicţionarul Explicativ al Limbii Române” (ediția 1998), cuvântul semnifică „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol; protecţie, apărare”.
În limba română, este atestat în „Hronicul” lui Gheorghe Șincai, cu înțelesul de a fi la adăpost de orice pericol, a fi în siguranță, a avea sentimentul de încredere și liniște datorate absenței oricărui pericol.

De-a lungul timpului, conceptul a căpătat noi valențe.

Datorită schimbărilor care au avut și au loc în continuare pe scena internațională, precum și apariției unor noi provocări la adresa securității, conceptul de „securitate” face obiectul unor numeroase studii de analiză și planificare politico-diplomatică.

  1. Pace „Pacea” derivă din latinescul „pax”, definind în general, în sens pozitiv, o stare de liniște, o stare lipsită de conflicte militare.

În Grecia antică, ideea de pace era legată de Vârsta de aur a umanității.

În mitologia greacă, Irina (Eirene) este o zeiță alegorică personificând pacea.

Simbolul porumbelului cu ramură de măslin este izvorât tot din mitologia antică: alegând casca lui Ares (Marte), zeul războiului, pentru a cuibări, această pasăre sacră a instaurat o stare de liniște, împiedicându-l pe zeu să-și îndeplinească menirea războinică.
Pe plan colectiv, pacea semnifică absența războiului, expresia latină „Pax absentia belli” însemnând tocmai absența violenței între grupurile umane. În acest sens, societățile totalitare sau dictatoriale pot fi caracterizate de pace în plan militar, dar nu și în plan social.
În plan individual, pacea înseamnă și o stare de spirit personală, lipsită de mânie, de furie, de frică, în general de sentimente negative.

Poate fi dorită pentru sine și pentru ceilalți, multe salutări tradiționale fiind bazate pe această urare (latină Pax vobis, arabă Salam aleikum, comună în întreaga lume islamică, Șalom în ebraică, devenit Șulem în idiș).

Are în limbile semitice și sensul de sănătate, ceea ce se aseamănă cu semnificația salutărilor din alte culturi și limbi – Fii sănătos! Salve! Zdrastvîite!
Iată câteva citate care reflectă multiplele sensuri ale termenului:
• Pacea înseamnă libertate fără grijă. (Cicero)
• Nu a existat niciodată un război bun sau o pace rea. (Benjamin Franklin)
• Pacea nu este absența războiului. Este o virtute, o dispoziție spre bunăvoință, încredere, dreptate. (Spinoza)
• Pacea nu este o relație între națiuni. Este o stare a minții dată de liniștea sufletului. (J. Nehru)
• Pacea înseamnă libertate înfăptuită, libertate și în același timp adevăr. (Aldous Huxley)

ÎN IMAGINE: Una dintre cele mai frumoase imagini cu vechiul sediu al Ministerului Afacerilor Străine, palatul Sturdza. Sursa foto: Arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe