Aflat la Braşov, cu o misiune încredinţată de Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru a aflat de uciderea acestuia, fapt care l-a determinat să meargă la Sibiu.
Cu ajutorul rudelor sale, în 1822 a ajuns la Viena, iar în 1824 a reuşit să obţină o bursă de patru ani pentru a se specializa în Franţa, la Şcoala Politehnică, în matematicile teoretice şi practice.
Între timp, a devenit un bun cunoscător de limbă franceză şi latină, italiană şi germană.
La Paris a urmat începând din 1826, cursuri de inginerie, mineralogie şi geologie. A luat parte la realizarea unei hărţi generale a Franţei fapt care i-a adus un certificat despre munca depusă.
Având foarte mult de scris şi pentru că purta mereu la el sticluţa cu cerneală, Petrache Poenaru a simţit că trebuie să facă ceva în privinţa aceasta.
Astfel, a inventat un „condei portăreţ, fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”, precursorul stiloului de astăzi, pentru care, în mai 1827, i-a fost acordat un brevet.
Boieri scăpătați
Petrache Poenaru, inginer, pedagog şi inventator, s-a născut la 10 ianuarie 1799, în localitatea Beneşti, judeţul Vâlcea.
Fiul Smarandei (n. Otetelişanu) şi al vistiernicului Constantin Poenaru, Petrache Poenaru face parte dintr-o familie de mici boieri scăpătaţi, dar cu obârşie veche, ce merge până în veacul al XVI-lea.
Copil precoce, a fost trimis să înveţe, mai întâi, la un dascăl grec. În 1809, a fost trimis la unchiul său, inginerul Iordache I. Otetelişanu, şi în 1812 a intrat, ca bursier la şcoala ce funcţiona în clădirea fostei mănăstiri Obedeanu din Craiova.
A fost copist o vreme în cancelaria din Craiova a Episcopiei Râmnicului. În 1819, a fost primit la şcoala domnească de la „Sf. Sava” unde l-a avut ca dascăl pe Gheorghe Lazăr, întemeietorul şcolii în limba română. Pentru o scurtă perioadă de timp, Petrache Poenaru a fost profesor la „Sf. Sava” unde a predat limba greacă. Concomitent, a urmat şi cursurile Academiei greceşti de la Schitu Măgureanu.
Petrache Poenaru a făcut călătorii de studii, între 1829-1831, observând şi lucrând în marile uzine metalurgice şi fabricile de textile din Franţa, şi s-a specializat în industria minieră şi metalurgică în Marea Britanie.
La întoarcerea în ţară, a fost numit profesor de fizică şi geometrie, dar şi director al Colegiului „Sf. Sava” (1832).
