În timpul revoluţiei din 1821, a fost secretar al lui Tudor Vladimirescu şi om de legătură între acesta şi Gheorghe Lazăr.
În şedinţa din 10 septembrie 1870, Petrache Poenaru a fost ales membru titular al Societăţii Academice Române. A susţinut un discurs de recepţie despre Gheorghe Lazăr – „Giorgiu Lazăr şi şcoala română”, o schiţă biografică alcătuită cu admiraţie şi pietate pentru marele său înaintaş.
Discipol destoinic al lui Gheorghe Lazăr, Petrache Poenaru s-a devotat de-a lungul întregii vieţi învăţământului românesc.
În calitatea sa de director al Eforiei Şcoalelor (1832-1848), s-a străduit să facă din şcoală o instituţie de stat cu caracter permanent, în care limba de predare să nu fie greaca şi franceza, ci româna.
În virtutea convingerilor sale iluministe, nutrea credinţa că numai reformele culturale ar putea contribui la îmbunătăţirea stării morale şi materiale a poporului.
Preocuparea pentru situaţia învăţământului românesc se reflecta şi în cuvântările pe care le ţinea cu prilejul festivităţilor şcolare. Aceste discursuri, însufleţite de simţăminte şi elanuri nobile, au o elocvenţă caldă şi convingătoare.
S-a remarcat ca un publicist activ: a editat, împreună cu Florian Aaron şi Simion Marcovici, foaia „Muzeului Naţional” (1836-1838), a scos cea dintâi publicaţie gratuită şi oficială destinată mediului rural – „Învăţătorul Satului” (1843), a colaborat la presa vremii, în care a publicat discursuri privitoare la însemnătatea învăţământului în limba română, sfaturi pentru lucrarea pământului, reunite ulterior sub titlul „Învăţături pentru prăsirea duzilor şi creşterea gândacilor de mătasă adunate şi întocmite pe clima Ţării Româneşti” (1849), dar şi proză de factură didactică („Bogăţia muncitorului sau tainele lui Moş Stan”, „Datoriile preotului”, „Despre şcoalele normale”, „Lenevirea” ş.a.).
A întocmit manuale şcolare, contribuind la formarea terminologiei matematice în limba română; a publicat cele dintâi manuale de geometrie şi de algebra.
Petrache Poenaru a murit la 2 octombrie 1875, la Bucureşti, fiind înmormântat la cimitirul Bellu.
Foto: Petrache Poenaru (pictură ulei de Constantin Lecca, 1868)
Sursa: Agerpres
