Secetele din secolul al VI-lea au deschis calea Islamului
Combinate cu tulburări politice și războaie, secetele au lăsat în urmă o regiune în dezordine, creând astfel condițiile în Peninsula Arabică care au făcut posibilă răspândirea religiei nou apărute a Islamului.
Pe platourile din Yemen, urmele regatului himyarit pot fi găsite și astăzi: câmpurile terasate și barajele făceau parte dintr-un sistem de irigații deosebit de sofisticat, transformând semideșertul în câmpuri fertile. Himyar a fost o parte stabilită a Arabiei de Sud timp de câteva secole.
Cu toate acestea, în ciuda puterii sale de odinioară, în secolul al VI-lea d.Hr. regatul a intrat într-o perioadă de criză, care a culminat cu cucerirea sa de către regatul vecin Aksum (în prezent Etiopia). Este posibil ca un factor trecut anterior cu vederea, și anume seceta extremă, să fi contribuit în mod decisiv la convulsiile din Arabia antică din care a apărut islamul în secolul al VII-lea. Aceste descoperiri au fost raportate recent de cercetătorii conduși de profesorul Dominik Fleitmann în revista Science.
Apa pietrificată acționează ca o înregistrare climatică
Echipa lui Fleitmann a analizat straturile unei stalagmite din peștera Al Hoota din actualul Oman. Rata de creștere a stalagmitei și compoziția chimică a straturilor sale sunt direct legate de cantitatea de precipitații care cade deasupra peșterii. Prin urmare, forma și compoziția izotopică a straturilor depuse de o stalagmită reprezintă o înregistrare valoroasă a climatului istoric.
Chiar și cu ochiul liber se poate vedea din stalagmite că trebuie să fi existat o perioadă foarte uscată care a durat câteva decenii”, spune Fleitmann. Piatra crește cu un diametru mai mic decât în anii cu o rată de picurare mai mare.
Analiza izotopică a straturilor de stalagmite le permite cercetătorilor să tragă concluzii cu privire la cantitățile anuale de precipitații. De exemplu, ei au descoperit nu numai că a căzut mai puțină ploaie pe o perioadă mai lungă de timp, ci și că trebuie să fi existat o secetă extremă. Pe baza descompunerii radioactive a uraniului, cercetătorii au reușit să dateze această perioadă de secetă la începutul secolului al VI-lea d.Hr., deși cu o precizie de numai 30 de ani.
Munca de detectiv în cazul dispariției lui Himyar
„Dacă a existat o corelație temporală directă între această secetă și declinul regatului Himyarite sau dacă, de fapt, acesta nu a început decât după aceea – acest lucru nu a putut fi determinat în mod concludent doar din aceste date”, explică Fleitmann. Prin urmare, el a analizat alte reconstituiri climatice din regiune și a cercetat surse istorice, colaborând cu istorici pentru a restrânge perioada secetei extreme, care a durat mai mulți ani.
„A fost un pic ca un caz de crimă: avem un regat mort și căutăm vinovatul. Pas cu pas, dovezile ne-au adus mai aproape de răspuns”, spune cercetătorul. Sursele utile au inclus, de exemplu, date despre nivelul apei din Marea Moartă și documente istorice care descriu o secetă de mai mulți ani în regiune și care datează din anul 520 d.Hr. care, într-adevăr, fac legătura între seceta extremă și criza din Regatul Himyarite.
Apa este în mod absolut cea mai importantă resursă. Este clar că o scădere a precipitațiilor și, mai ales, mai mulți ani de secetă extremă ar putea destabiliza un regat semi-deșertic vulnerabil”, spune Fleitmann. În plus, sistemele de irigații necesitau o întreținere și reparații constante, care puteau fi realizate doar cu zeci de mii de muncitori bine organizați. Se presupune că populația din Himyar, afectată de lipsa apei, nu mai era în măsură să asigure această întreținere laborioasă, ceea ce agrava și mai mult situația.
Tulburările politice de pe propriul teritoriu și războiul dintre vecinii săi nordici, Imperiul bizantin și Imperiul sasanidian, care s-au extins în Himyar, au slăbit și mai mult regatul. Când vecinul său vestic Aksum a invadat în cele din urmă Himyar și a cucerit regatul, fostul stat puternic și-a pierdut definitiv importanța.
Puncte de cotitură în istorie
„Când ne gândim la fenomene meteorologice extreme, ne gândim adesea doar la o perioadă scurtă de timp după aceea, limitată la câțiva ani”, spune Fleitmann. Faptul că schimbările climatice pot duce la destabilizarea statelor, schimbând astfel cursul istoriei, este adesea ignorat. „Populația se confrunta cu mari greutăți ca urmare a foametei și a războiului. Acest lucru a însemnat că Islamul a întâlnit un teren fertil: oamenii căutau o nouă speranță, ceva care să îi unească din nou pe oameni ca societate. Noua religie a oferit acest lucru”.
Asta nu înseamnă că seceta a dus direct la apariția islamului, subliniază cercetătorul. „Cu toate acestea, a fost un factor important în contextul convulsiilor din lumea arabă din secolul al VI-lea”.
În regiunile tropicale și subtropicale, există o legătură (corelație) între cantitatea de precipitații și compoziția izotopică a acestora, cunoscută și sub numele de „efectul cantității”. Cu cât plouă mai mult, cu atât raportul dintre izotopii de oxigen mai ușori și mai grei, 16O și 18O, se modifică în favoarea celui mai ușor 16O din precipitații. Aceste schimbări sunt înregistrate în stalagmitele din Oman, deoarece acestea sunt formate din apa de ploaie care se scurge. Pe baza măsurătorilor izotopice din straturile de calcar ale stalagmitei, este posibil să se determine raportul exact dintre 16O și 18O și, în combinație cu datarea cu uraniu, să se reconstituie cât de mult a plouat și la ce moment din timp.
