Născut pe 1 februarie 1907 în Regatul României, la Brăila, Mihai Vâlsan a fost, în perioada interebelică, diplomat român și un translator prolific specializat în traducerea și interpretarea lui Ibn ‘Arabi.
L-a considerat pe Ibn ‘Arabi drept cea mai înaltă autoritate a spiritualității sufite și tradiției islamice.
Shaykh Mustafa ‘Abd al-‘Aziz
Pasionat de filozofia esoterică musulmană, s-a instalat după război la Tunis unde a devenit cetățean francez, a trecut la islam sub numele de Shaykh Mustafa ‘Abd al-‘Aziz, apoi s-a instalat la Paris unde a devenit un reputat savant musulman și comandant al taricăi Shadhuliyya tariqah.
Școala doctrinei ezoterice islamice
Vâlsan a introdus studiul doctrinei ezoterice islamice, în special a lui Ibn Arabi și a școlii sale, în contextul „studiilor tradiționale” bazate în jurul operei lui René Guénon (Shaykh ‘Abd al-Wahid Yahya), al cărui apărător constant și eficient a fost.
Deși inițial a fost discipol al lui Frithjof Schuon, el s-a distanțat mai târziu de Schuon și de Școala Tradiționalistă, declarându-și independența în 1950.
Michel Vâlsan în volumul „Omul universal. Islamul şi funcţiunea lui René Guenon”, compus din eseuri şi studii de relevanţă tradiţională şi esoterică, analizează contribuţia lui René Guenon la unificarea moştenirii creştino-islamice în domeniul gândirii şi sensibilităţii simbolice.
Vâlsan a fost director și editor al revistei Etudes Traditionnelles până la moartea sa în 1974.
A murit la Paris, Franța, la vârsta de 63 de ani.
O colecție a articolelor sale a fost republicată într-un compendiu postum intitulat L’Islam et la Fonction de René Guénon (Editions de l’Oeuvre, Paris).
